„Istoria Ciberneticii trebuie revizuită!” Dr. Ștefan Odobleja, 1978
Motto: – „Gândirea și cunoașterea sunt fenomele de rezonață. Psihologia și Logica reprezintă fundamentul tuturor cunoștiințelor umane și scheletul tuturor ştiințelor.” Dr. Ștefan Odobleja, 1978
– „În USA, la Harvard au avut loc, în perioada 1938-1946, întruniri conduse de dr. W. Rosenblueth – medic neurofiziolog, unde erau prezenţi ingineri şi matematicieni, fiziologi şi neurofiziologi, psihologi, ingineri specialişti în comunicaţii şi în maşini de calcul. Aici se discutau aspecte ce erau furnizate constructorilor de maşini de calcul-calculatoare electronice, informaţii, date, repere, modele, principii şi indicaţii pentru realizarea maşinilor de calcul şi de gândire.” Dr. Ștefan Odobleja, 1978
-“Prin studiile privind constituirea gândirii logice, Dr. Ștefan Odobleja descrie și procesele ce duc la formele logice, sau chiar la formalismul ei. Începănd de la tema „principiul rezonanței” (am putea spune: al consonanței) între idei, lucrarea lui Odobleja propune și descrie, sub numele de „principii” câteva metode și căi încă nesemnalate ale gândirii, precum: dinamogenia și inhibiția, nivelarea șă denivelarea, instantaneitatea și acțiunea la distanță, suprapunerea, alegerea inversată etc.” Constantin Noica, prefață la cartea Al. Surdu, Introducere în Logica rezonanței, Scrisul Românesc, 1984 (ed. II, 2003)
– „Studiind și cercetând procesele din corpul uman, dr. Ștefan Odobleja definește și studiază diverse concepte pentru funcționarea organelor corpului uman prin coordonarea de către creierul uman, intuind că se poate ajunge la “mecanizarea gândirii” și că va fi inventată “mașina psihică“. Prin aceste cercetări se ajunge la definirea celor 9 legi universale. Din aceste motive dr. Ștefan Odobleja poate fi considerat un precursor al Inteligenței Artificiale.” Marin Vlada, revista Studii și Comunicări, Academia Română, 2020.
Argumente. Savantul Dr. Ștefan Odobleja (1902-1978), medic militar și membru post-mortem al Academiei Române este, în fapt, creatorul Ciberneticii generalizate pe care a numit-o “Psihologia consonantistă” (a se consulta https://odobleja.ro/) prin publicarea în limba franceză a 2 volume în perioada 1938-1939, în 884 de pagini și 300 scheme și figuri. Pentru a i se recunoaște meritele prin aceste contribuții științifice – și prin crearea unei noi științe, numită Ciberneticade către matematicianul american Norbert Wiener – în anul 1948, a trimis un număr de exemplare din aceste volume mai multor oameni de știință din străinătate și din țară. Din păcate, a început Al II-lea Război Mondial, și astfel Ștefan Odobleja a participat ca medic militar în armata română, fiind întreruptă această recunoaștere internațională a meritelor sale științifice. În anul 1941, fiind numit medic al regimentului 36 Infaterie de la Cernavodă, a plecat la razboiul împotriva URSS. În noiembrie 1942 a participat la luptele crâncene de la Cotul Donului, unde armata română a suferit o mare înfrângere, cu mulți morți, răniți și prizoniei, dar a supraviețuit după ce unii soldați au fost evacuați cu trenul la Odessa. O perioadă a fost internat în Spitalul din Odessa, iar după vindecare și reabilitare a plecat spre țară, ajungând la Cernavodă, unde era dat mort (a se vedea https://www.ziuaconstanta.ro/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-de-azi/articol/dobrogeaacademica-savantul-stefan-odobleja-pe-plaiurile-dobrogene-la-cernavoda-3889.html).
La fel s-a întâmplat și cu un alt savant român (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Paulescu): Nicolae Paulescu (1869-1931) – profesor la Facultatea de Medicină din București, inventatorul insulinei, care nu a primit premiul Nobel pentru această invenție. În cadrul unor experimente, în anul 1916 reusește să aibă contribuții în domeniul metabolismului uman, ajungând să inventeze insulina ce avea efect asupra glicemiei în diabetul zaharat.Cu puțin timp după terminarea acestor experiențe, savantul român a fost mobilizat în armata română. După război, începând cu iulie 1921, a publicat patru articole în care își descria cercetările, ultimul dintre ele, cel mai detaliat, apărând la finele lui august 1921. Prezizăm faptul că Ștefan Odobleja i-a fost student la medicină lui Nicolae Paulescu.
Analiza autorului după 40 de ani (1938-1978), Dr. Ștefan Odobleja, 1 August 1978
Textul care urmează are ca autor pe savantul Dr. Ștefan Odobleja, care a dus o luptă continuă – după anul 1966, pentru recunoașterea internațională că Cibernetica s-a născut în România, în perioada 1925-1939. Aceste studii și cercetări s-au realizat în cadrul proiectului ROINFO “Romanian Informatics”– Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii, Academia Română, cu sprijinul Fundației “Ștefan Odobleja”, Drobeta-Turnu Severin. În cadrul textului apar referințe indicate de Odobleja sub forma (p. nr), unde “nr“ reprezintă numărul pagini din volumele originale tipărite în limba franceză în 1938-1939 ce conțin 887 de pagini.
- “Psihologia consonantistă” era o cibernetică pentru că ea concepea creierul ea o „maşină de gândit” (p.857) procedând la analizarea gândirii într-o viziune maşinistă, actualizată şi modernizată. Pentru a nu se limita numai la descrierea a ceea ce există în creier, nu se oprea numai la studierea gândirii naturale, ea preconiza cu multă încredere trecerea de la analiză la sinteză (p. 500) pentru a extinde preocupările noastre de la gândirea naturală la gândirea artificială sau instrumentală (p 733), la gândirea cu maşini (p.734; p. 857 ) cu o călduroasă pledoarie pentru trecerea la realizarea acestora. Pentru că aceasta analiza gândirea pe modele de maşini, pentru a o mecaniza şi a o maşiniza (p. 737) pentru a face maşini de gândit (p. 733-744 ). Pentru că era „o ştiinţă a maşinilor de informare, atât naturale cât şi artificiale„. Pentru că era în permanenţă preocupată de mecanizarea gândirii pe care încerca să o realizeze în sectorul metodologic (p. 715-763 ) anticipare, experimentare şi deschidere de drumuri spre mecanizări mai materiale şi mai reale care s-ar succeda fără întrerupere.
- Pentru că a anticipat maşinile de gândit artificiale, pe care le-a întrevăzut, pe care le-a sugerat, a cărei “apariţie în scurt timp” a prevăzut-o (p.733), a cărui oportunitate şi posibilitate de realizare a apreciat-o, inoculând tehnicienilor optimismul, încredere, speranţa şi certitudinea. Pentru că le-a furnizat, acestora, modelul psihologie cel mai potrivit – acela care a fost apoi încorporat în respectivele maşini. Pentru că a oferit principiile esenţiaic şi căile, scopul urmărit (circularitate, binaritate, dihotomie, selectivitate prin acorduri, electromagnetism, automatism etc.). Pentru că nu furniza numai câteva idei disparate şi izolate, pe care un matematician oarecare ar fi putut să le descopere şi să le considere” bune de maşinizat„, ci aceste idei se găseau reunite şi asamblate în chiar această carte, conţinute şi incluse în compunerea „maşinii de gândit naturale”. Pentru că, din motivele enumerate aici, această psihologie vrea să se încorporeze în mişcarea de idei care a dus la apariţia maşinilor electronice de calcul.
Gândirea a fost simulată de către un program (mașina ELIZA). Psychology simulation at MIT – Massachusetts Institute of Technology, anul 1966
Exemplul concret – mașina ELIZA, creată de Joseph Weizenbaum în Laboratoarele destinate dezvoltării inteligenței artificiale din cadrul prestigioasei universități MIT, în anul 1966, care urmărește un scenariu de gândire simulată.
- Named for the heroine of „My Fair Lady,” ELIZA was perhaps the first instance of what today is known as a chatterbot program. Specifically, the ELIZA program simulated a conversation between a patient and a psychotherapist by using a person’s responses to shape the computer’s replies. Weizenbaum was shocked to discover that many users were taking his program seriously and were opening their hearts to it. The experience prompted him to think philosophically about the implications of artificial intelligence, and, later, to become a critic of it. (MIT News, 2008, https://news.mit.edu/2008/obit-weizenbaum-0310)
REFERINȚĂ – „ELIZA — A Computer Program for the Study of Natural Language Communication between Man and Machine,” Communications of the Association for Computing Machinery 9 (1966): 36-45.
d
DR. ȘTEFAN ODOBLEJA PRECURSOR AL INTELIGENȚEI ARTIFICIALE ȘI AL INFORMATICII
SURSA – M. Vlada, VIAȚA ȘI OPERA LUI ȘTEFAN ODOBLEJA – INVENTATORUL CIBERNETICII, PRECURSOR AL INTELIGENȚEI ARTIFICIALE ȘI AL INFORMATICII, Revista Studii și comunicari, Academia Română, 2020, https://studii.crifst.ro/, https://studii.crifst.ro/doc/2020/2020_03_2.pdf
„Domeniul Inteligenței Artificiale a fost întemeiat pe dorința omului că inteligența umană „poate fi descrisă atât de precis încât poate fi realizată de o mașină pentru a o simula”. Acest lucru ridică argumente filosofice cu privire la natura minții și la etica creării de ființe artificiale dotate cu inteligență umană, care sunt chestiuni explorate de mit, ficțiune și filozofie încă din Antichitate. Studiul raționamentului „formal” (mecanic) a început cu filozofii și matematicienii din Antichitate. Studiul logicii matematice a condus direct la “computability theory” (teoria computației) a lui Alan Turing, care sugera că o mașină (mașina Turing), folosind codul binar ar putea simula orice acțiune de deducție matematică posibilă. Observație prin care calculatoarele numerice pot simula orice proces de raționament formal, este cunoscută sub numele de teza Church-Turing. Odată cu descoperirile concurente din neurobiologie, teoria informației și cibernetică, cercetătorii au luat în considerare posibilitatea creării unui creier electronic (simularea raționamentului uman). A. Turing a sugerat că „dacă un om nu ar putea distinge între răspunsurile unei mașini și cele ale unui om, atunci mașina ar putea fi considerată «inteligentă»”. Prima lucrare care este acum recunoscută în general ca fiind de IA a fost „neuronii artificiali” Turing-compleți ai lui McCullouch și Pitts. Domeniul cercetării IA s-a născut la un workshop(d) la Colegiul Dartmouth în 1956. Participanții Allen Newell , Herbert Simon, John McCarthy (MIT), Marvin Minsky (MIT) și Arthur Samuel (IBM) au devenit fondatorii și liderii cercetarii Inteligenței Artificiale (IA).
Sudiind și cercetând procesele din corpul uman, dr. Ștefan Odobleja definește și studiază diverse concepte pentru funcționarea organelor corpului uman prin coordonarea de către creierul uman, intuind că se poate ajunge la “mecanizarea gândirii” și că va fi inventată “mașina psihică“. Prin aceste cercetări se ajunge la definirea celor 9 legi universale. Din aceste motive dr. Ștefan Odobleja poate fi considerat un precursor al Inteligenței Artificiale. De asemenea, poate fi considerat un precursor al Informaticii (Computer Science) deoarece a definit în cele două volume din anii 1938-1930 conceptul de sistem pe care se bazează un computer (computer sustem). Din Concluziile generale la cele două volume („Logica este o aplicație a psihologiei”, de aceea un Tratat de psihologie ar trebui să cuprindă 20-30 de volume) se evidențiază:
- Rațiunea de a fi a capitolelor „Știință”, „Științele fizico-chimice”, „Științele matematice”, „Biologie”, „Economie politică” și „Filozofia” este o rațiune logică: ele sunt aplicații ale Logicii – ea însăși fiind o aplicație a Psihologiei. Pentru a demonstra dualitatea riguroasă și indiscutabilă a spiritului., noi am redus toate grupele de cunoștințe privind orice noțiune la următoarele două rubrici: Definiție și Diviziune. Orice cunoștință privind o oarecare problemă (lucru, noțiune, nume, subiect, clasă, lege) poate și trebuie să se încadreze într-una din cele 2 rubrici: Definiție și Diviziune. În cele 2 rubrici principale se pot, desigur, distinge subdiviziuni subordonate, dar niciodată coordonate. Pe de altă parte, procedeul nostru de expunere nu trebuie generalizat (e un procedeu de studiu din punct de vedere psihologic). În alte domenii el trebuie să cedeze locul oricărui alt punct de vedere mai adecvat.
- Fiecare clasă comportă legi. Fiecare teorie comportă aplicații practice. Obligați de sistematizarea pe care am adoptat-o, a trebuit să studiem separat: 1. clasele, 2. legile și 3. aplicațiile practice. Ele pot fi, totuși, studiate și intr-un alt mod: la fiecare clasă sau teorie legea sa și aplicațiile practice”.
Testul Turing – Pot sau nu mașinile să gândească?
Autori articol: Lorena Balea și David Mihnea (REF – https://infonow.ro/article/testul-turing)
Alan Mathison Turing a fost un matematician, informatician și criptanalist (ca să menționăm o parte din domeniile lui de activitate). A avut o influență foarte mare în dezvoltarea conceptelor de algoritmi și procesare a calculatoarelor.
Una dintre cele mai mari realizari ale sale este spargerea codului mașinii Enigma, în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Turing a lucrat pentru Departamentul Guvernului Britanic care era responsabil cu criptografia și criptanaliza. Alan a dezvoltat mai multe tehnici de spargere a codurilor produse de calculatorul naziștilor (Enigma). Nu se știe exact efectul avut de descifrarea mesajelor dintre naziști prin efortul acestora, dar se estimează că munca depusă de Alan Turing și de colegii săi ar fi scurtat războiul cu 2 ani, salvând peste 14 milioane de vieți.
Testul Turing sau “Jocul Imitației” presupune testarea inteligenței artificiale. Se presupune că acest test ar răspunde la întrebarea “Pot sau nu mașinile să gândească?”. Conform acestui test, o persoana (notată C în schița de mai jos) trebuie să discearnă între o altă persoană (notată B) și un computer (notat A), fără să-i vadă, bazându-se doar pe răspunsurile acestora la anumite întrebări. Răspunsurile se dau doar în scris (folosind o imprimantă). Dacă răspunsurile mașinii sunt atat de bune astfel încât persoana C nu își da seama cine este persoană și cine este calculator, atunci se poate spune ca mașina gândește și că a trecut testul. Turing presupunea ca în jurul anului 2000 un calculator va putea induce în eroare persoana care pune întrebările, în cel puțin 30% din cazuri.
ARTICOL COMPLET – REF – https://infonow.ro/article/testul-turing