Fundația „Ștefan Odobleja” Drobeta-Turnu Severin (31 martie 1999, cod unic 11614880)

Obiectul de activitate
a) Să publice integral opera savantului;
b) Să organizeze dezbateri, simpozioane, congrese pe teme de teorie cibernetică odoblejiană, socio-psihologie, literatură etc;
c) Să restaureze Casa memorială „Ștefan Odobleja” din comuna Livezile, județul Mehedinți
d) Să înființțeze o Universitate de vară după concepția savantului;
e) Să organizeze și să sprijine organizarea de cursuri de perfecționare a specialistilor în țară și în străinătate;
f) Editarea unor publicații, materiale documentare de specialitate precum și de a efectua schimburi de publicații cu asociații similare din țară și străinătate;
g) Să acorde burse șefilor de promoție ai instituților de învățământ care poartă numele savantului;
h) Să atragă sponsori pentru înființarea unei unei săli de lectură cu întreaga operă a savantului;
i) Construirea de laboratoare și secții de testare a ideilor inovatoare ale savantului;
j) Acordarea de condiții pentru expunerea anumitor idei ce par hilare pentru demonstrarea viabilității lor;
k) Copierea fondului Ștefan Odobleja din Arhivele Statului și sortat pe discipline;
l) Înființarea de Case de creație care pot oferi condiții pentru cei care au de inventat ceva, de scris etc;
Fundația „Ștefan Odobleja” colaborează cu instituții, asociații și organizații culturale, științifice și de învățământ similare din țară și străinătate.

Fundația „Ștefan Odobleja”, înființată și coordonată cu pricepere și exemplară devoțiune filială de către ing. Ștefan Odobleja jr., are meritul incontestabil de a menține mereu vie, în actualitatea științifică și culturală a județului Mehedinți și a întregii țări, personalitatea complexă, puternic iradiantă, a „părintelui ciberneticii generalizatedr. Ștefan Odobleja, prin organizarea și desfășurarea cu real succes și o participare semnificativă, elevată, a numeroase simpozioane științifice naționale și internaționale, menite a valorifica superior inestimabila operă a marelui fiu al Mehedințului (Victor Rusu, Obiectiv Mehedințean, 12.04.2017).

Pentru a crea, trebuie să simțim și să elaborăm la maximum. Să căutăm a pătrunde în fondul adânc al ideilor.” Dr. Ștefan Odobleja

Dr. Ștefan Odobleja, fotografie din 1928 (terminarea studiilor miltare), respectiv din anul 1976

  • Odobleja milita pentru modelarea comportamentelor organismului uman pentru a ajunge la modele în rezonanță cu gândirea omului, cu gândirea naturală. Sub aceste aspecte, „Psihologia consonantistă“ a fost și este o lucrare fundamentală, de bază, a științelor, de rezonanță și consonanță a științelor, o comoară a gândirii creative românești, de vreme ce teoria modelării a fost utilizată în știință și în aplicații practice, în cibernetică în primul rând, căci aceasta are la temelie teoria modelelor rezonante” afirma Acad. Alexandru SURDU, la ediția din anul 2018.

Interacțiuni psihosomatice. Sursa: adaptare după Ștefan Odobleja (1982): Psihologia consonantistă, Editura științifică și Enciclopedică, București, p. 425.

Dr. Odobleja către tineri (Testament)

Pentru a crea, trebuie să simțim și să elaborăm la maximum. Pentru a crea e nevoie de intensitate: de spirit viguros, solid și precis. E nevoie de profunzime și de pătrundere, de inteligență divinatorie și inventivă, de sagacitate, spirit de sinteză, mare forță de intuiție. E nevoie, de altă parte, de multă finețe, spirit de discernământ și analiză, aptitudine pentru lucrări minuțioase.
Pentru a crea, e nevoie de amplitudine: de o mare bogăție de material elaborat. Bogăție de memorie: spirit complex, larg, enciclopedic. Marile invenții au fost elaborate de savanți care erau, în același timp, erudiți. Cu simple incursiuni nu se poate realiza mare lucru. Trebuie atacat pe un front larg. Numai în acest fel se poate face o breșă importantă în frontul inamic al necunoscutului.
Pentru a crea e nevoie de durată, de perseverență, de fixitate, de răbdare, de o idee fixă urmărită cu îndârjire, pasiune, obsesie, concentrare durabilă și tenace. Geniul nu este decât o îndelungată răbdare.
Trebuie să păstrăm ideile și să le lăsăm să se maturizeze; cu cât mai mare e gestația lor, cu atât sunt ele mai desăvârșite. Fără răbdare nu se poate realiza nimic important. Pentru a produce ceva ce depăsește comunul, trebuie de asemenea să muncim și să gândim infinit mai mult decât alții. Înainte de a inventa ceva în știință sau chiar în artă, trebuie inventat mult în igiena personală.
Pentru a crea, sunt necesare o bună memorie, cunoștințe vaste, cunoștințe enciclopedice.
Creația științifică, filozofică, artistică sau tehnică, cere, în primul rând, punerea la curent cu actualitatea, cu ceea ce e deja dobândit, cunoscut, exprimat sau inventat. Cere epuizarea asimilării a tot ce s-a produs în domeniul respectiv: o vastă cultură, o erudiție specializată, concretă și bine clasată. Se cere, prin urmare, examinarea temeinică a tuturor lucrărilor apărute despre subiectul de care ne preocupăm. Să nu pierdem timp cu descoperirea prafului de pușcă sau a ceea ce este deja cunoscut.
Trebuie să învățăm folosind metoda redescoperirii. Să învățăm fiecare lucru după mai mulți autori: să consultăm pentru fiecare problemă cât mai multe cărți. Să folosim jocuri de creație, jocuri de inteligență (familii de cuvinte, derivații, sinonimii, analogii, exerciții poetice). Să ne obișnuim cu contemplarea și meditația.
Să ne informăm în spiritul specific al creației pentru care ne pregătim: savantul trebuie să observe și să clasifice, filozoful trebuie să contacteze științele, să le sistematizeze, artistul trebuie să simtă și să exprime, tehnicianul trebuie să experimenteze și să combine obiectele reale.
Să evităm scepticismul, să cultivăm optimismul. Știința, filozofia, arta, tehnica nu sunt deloc epuizate; totdeauna sunt desoperiri de făcut. Fiecare trebuie să spere că el va avea șansa cea bună. În fiecare fapt nou trebuie presupus un mare adevăr.
Se va cultiva dragostea pentru cercetare prin lectura istoriei descoperirilor, a vieților savanților iluștri, autobiografii ale filozofilor, savanților sau artiștilor. Se va cultiva curiozitatea prin probleme și așteptări.
Șă se știe, că dealtfel, toate adevărurile au trecut prin faza de prostie; nu există un mijloc de a produce dintr-odată adevăruri perfecte.
Trebuie să fim optimiști; trebuie să credem în forțele și posibilitățile noastre. Dacă se dispune de o inteligență cu puțin deasupra mediei, se poate totdeauna avea încredere în sine.
Să lucrăm progresiv; să începem cu observațiile și ideile personale. Citind, să elaborăm. Să anticipăm și să devansăm totdeauna lectura; să citim numai pentru a confirma sau infirma ideile proprii. Să începem cu lectură puțină și cu cea mai ușoară, pentru a evita inhibiția blufului. Să citim, dacă e posibil, în ordinea evoluției științei respective.
În timpul lecturii să ne îndoim de toți și de toate. Să ne îndoim de toate adevărurile anterioare; să ne îndoim de tot ce s-a spus sau s-a scris în problema respectivă. Să citim în spirit critic, dificil și neîncrezător. Să ne îndoim de capacitatea autorului, în ciuda eventualei sale celebrități. Să nu admitem nimic ca absolut, să acceptăm totul sub rezervă. Să nu ne lăsăm fascinați, idolatrizarea maeștrilor este un mare obstacol în calea progresului. Să punem adevărul deasupra oricărei autorități sau celebrități.
Să schimbăm, să refacem, să reclasăm tot ce citim. Să căutăm să oferim totul în modul cel mai clar și mai concentrat. Să căutăm noutatea și originalitatea; să reducem la clase sau legi mai generale, să raportăm la alte lucruri, să explicăm într-o altă manieră.
… dacă creația cere renunțare la un număr de plăceri și de distracții, ea oferă în compensație, propriile sale plăceri.
Să abandonăm celelalte probleme; nu se va lucra decât la o singură mare problemă.
Să ne concentrăm la maximum asupra studiului nostru, consacrîndu-ne în întregime asupra a ceea ce facem la un moment dat. Marile atenții duc la marile invenții. Să evităm diletantismul și suprficialitatea.
Să dezmembrăm tema, să atacăm separat fiecare din părțile sale, prin concentrări succesive. Să separăm, să diferențiem, să individualizăm, să specializăm, să distingem fiecare problemă. Să evităm amalgamul, amestecul, masa informă. Să deschidem subcapitole la fiecare pas. Să izolăm în capitole separate: istoricul, bibliografia, critica, aplicațiile, discuțiile. Să evităm presărarea la fiecare pas a criticilor, discuțiilor, ipotezelor și faptelor; e mai bine ca ele să fie separate.
… este o mare necesitate ca memoria să fie materializată, depunând-o pe hârtii, în fișe, în dosare, care astfel o vor suplini, substituindu-se. E o economie și o amplificare, în același timp.
… când se citește, când se fac observații etc. creatorul să se obișnuiască să omită tot ce nu are legătură cu munca sa. Să-și creeze o percepție selectivă, unilaterală, limitată, specializată. Să se întrebe mereu: ce trebuie reținut? În ce ordine de importanță?
… trebuie insistat îndelung asupra rarelor cărți, excepțional de bine scrise și gândite, și chiar să reluăm lectura lor.
Să notăm tot ce merită să fie reținut: observații, experiențe, evenimente, idei, lecturi. Să notăm toate detaliile, toate rezultatele, toate subtilitățile. Să notăm succesele la fel ca și insuccesele. Să notăm elementele rare, cât și pe cele frecvente, mai ales la început când e greu de ghicit în ce direcție se va găsi ceea ce este important. Să folosim memotehnica. Să folosim fișierele generale, memoratoarele, formularele, rezumatele, cărțile, bibliotecile. Să notăm (să materializăm, să fixăm) senzațiile cu ajutorul aparatelor de înregistrare: fotografie, cinematografie, fonografie, busolă, aparate electrice de măsură, aparate mecanice de înregistrare, balanțe, detectoare chimice.
Să notăm ideile noaste prin imaginile ce le compun. Să notăm chiar și evenimentele, prin schițe literare, sau prin expresiile lor muzicale (aceste note vor fi, ele singure, utile pentru artiști).
Să căutăm a pătrunde în fondul adânc al ideilor; să le reținem exclusiv pe acestea, sub forma lor cea mai simplă, cea mai pură și cea mai concretă. Să învățăm să căutăm ideile, să le descoperim sub coaja cuvintelor; să știm să le decorticăm. Să învățăm să dezbrăcăm ideile și să le detașăm de formă și de limbaj. Să nu înregistrăm sau să notăm decât clase și legi. Să extragem esența, să nu copiem textele cărților.
Să gândim fără a vorbi; să ne obișnuim cu asta. Dar, fiindcă e necesar a înregistra rodul gândirii proprii, trebuie, cel puțin, ca această înregistrare să se reducă la minimum. Se vor lua note foarte prescurtate (prin semne, desene, scheme sinoptice, schițe sau stenograme), care nu împiedică decât foarte puțin cursul gândirii. Ceva mai tîrziu (după momentele de inspirație) vor fi dezvoltate aceste note, care vor sugera restul gândirii. Uneori este util de a suprima orice înregistrare, timp de 5-30 minute, pentru a lăsa gândirii libertatea de a-și lua avânt. După care se vor recapitula și înregistra produsele.
Să purificăm gândirea. Să ne obișnuim a gândi real, în imagini, a gândi fără cuvinte, a dezbrăca ideile noastre de verbalism și de prolixitate. Să le conferim un caracter concret, metaforic, să le readucem în simțuri. Să respingem toate ideile obscure, confuze, vagi sau să le clarificăm. Să nu manipulăm decât idei clare, precise, concrete și concretizabile, bine definite, reductibile la senzații și la simțuri.
Să exemplificăm întotdeauna. Să ne dăm exemple nouă înșine, înseamnă a da gândirii noastre o bază solidă. A exemplifica în timpul exprimării ideilor, echivalează cu a se face înțeles.
Să concentrăm ideile noastre; să lucrăm cu idei pure și concentrate. Să le exprimăm în același mod; cititorii nu vor avea decât de câștigat. Știința este enormă pe când timpul e scurt și viața complexă. Se vor combate, deci, prolixitatea, divagațiile, inutilitățile, nimicurile, în scrieri ca și în gândire.
Să gândim în tabele sinoptice; asta înseamnă a suprima greaua povară a imperfecțiunilor unei limbi (conjuncții, prepoziții, flexiuni, articole, genuri, pronume și mulțimea fără număr a sinonimelor). Să evităm divagațiile și inutilitățile.
… e preferabil să gândim fără a folosi cuvinte; să gândim în imagini sau reprezentări senzoriale directe.
Să reacționăm contra exceselor, a oboselii, a surmenajului. Să aplicăm regulile esteticii; să învățăm a deriva, a ne distra, a ne destinde.
Menționăm printre derivativele și divertismentele adecvate: munca manuală, mersul, plimbarea, bicicleta, călătoriile, călăria, înotul, gimnastica, sporturile, jocurile, frecțiile, masajul, poezia, literatura, lecturile umoristice, muzica, dansul.
Activitatea creatoare – ca și toate acțiunile noastre, dealtfel – trebuie să fie ciclică, ritmică oscilatorie, pendulând neîncetat între diversele antiteze din care sunt compuse funcțiile noastre intelectuale și fizice. Inteligența este un miriapod ai cărui pași trebuie să alterneze succesiv. Trebuie, deci, să specializăm momentele, să le diferențiem, să le variem mereu. Munca de creație nu este un bloc; ea este reductabilă la numeroase faze, a căror succesiune trebuie să fie ciclică.
Trebuie să muncim ciclic. Să reluăm de câteva ori. Să revenim adeseori asupra lucrării până la perfectarea rezultatelor.
Să alternăm munca și repausul, exercițiul și relaxarea, stimularea și calmul, creația și recreația, concentrarea și distragerea.
Să alternăm însușirea cu elaborarea, observația cu meditația, lectura cu reluarea ei, percepția cu reflecția, senzațiile cu gândirea, formarea apercepției cu creația, incubația cu ecloziunea, gestația cu nașterea, preparația cu inspirația, preludiul cu „intuiția”, faptele cu ipotezele. Lectura excită productivitatea, iar productivitatea cere controlul prin noi lecturi. Astfel, lectura edifică și construiește, dar, de asemenea, lectura este aceea care verifică și distruge sau confirmă și liniștește.
Să alternăm elaborarea diverselor capitole (părți) ale lucrării. Să alternăm concepția și exprimarea ei, ideația și elocuțiunea, meditația și redactarea, fondul și forma, concepția și stilul.
Să alternăm teoria cu practica, speculația cu aplicația, știința cu arta. Orice știință care nu se transformă în aplicații practice este o știință infirmă, șchioapă și inutilă.
Să alternăm sinteza și analiza, clasificarea și diviziunea, definiția și descrierea, generalitățile și detaliile, tezele și antitezele, fuziunea și discriminarea, asemănarea și diferențierea, vederea de departe și vederea de aproape. Să construim, să distrugem și să reconstruim de câteva ori.
Să muncim într-un ritm susținut; studiozitate, constanță, răbdare. Să folosim mai ales munca de dimineața și seara.
Să citim în ordinea dificultății, a complexității, a confuziei și a impreciziei. Să începem cu ceea ce este clar, ușor, simplu.
Să începem cu construirea scheletului unui plan, pe care cu timpul îl vom îmbrăca. Treptat schița acestui plan va fi înlocuită prin alta (mai bună, mai completă și mai adecvată).
Să scriem și să formulăm ideile noastre; ne inspirăm scriind. Să expunem ideile noastre în cadrul unei societăți științifice; criticile ce se vor exprima acolo ne vor orienta și, în același timp, ne vor stimula. Să ne angajăm în lupta de idei. Să conversăm și să ne întreținem cu cineva; conversația este o adevărată colaborare.
Să ne disciplinăm simțurile și imaginația. Să ne educăm voința de a gândi; fără activitatea voluntară randamentul imaginației creatoare va fi foarte redus.
Să fim prudenți; să nu pierdem echilibrul moral. În viața practică, să nu renunțăm la bunul simț salutar. Să evităm a ne lăsa înșelați de propriile noastre idei; să ne menținem pe linia de mijloc.
Să provocăm apropierea experimentală; să experimentăm. Să punem fenomenului (sau obiectului) studiat toate întrebările posibile, aplicându-i-se tot felul de tehnici imaginabile. Să învățăm tehnica experimentală; există astăzi o mulțime de cărți în această privință. Să nu ne limităm niciodată la o singură experiență; ar însemna să ne expunem la o eroare certă. Trebuie făcute sute. Să repetăm de câteva ori experiențele ale căror rezultate sunt simple, constante, ușor de descifrat.
Să încercăm inventarierea de noi tehnici, realizându-se noi apropieri. Să nu ne resemnăm la experiențele obișnuite, banalizate sau deja folosite în domeniul respectiv. O experiență banală este o experiență epuizată; ea nu poate oferi decât un adevăr banal și nimic original. Să căutăm deci să adaptăm tehnici noi. În acest scop să consultăm toate experiențele executate în alte ramuri ale științei (fizică, etc). trecându-le în revistă se obțin sugestii utile. Să clasificăm tehnicile cunoscute, pentru a putea inventa altele noi.
Când vrem să studiem o știință, trebuie să comparăm și să o apropiem de toate celelalte științe: fizice, biologice psihice, etc. Fiecare ramură restrânsă a unei științe, trebuie căutată în toate celelalte ramuri ale științei respective (și în toate celelalte ramuri ale altor științe) fenomenele, legile clasele și noțiunile analoage, echivalente sau înrudite.
În domeniul fiecăreia, să citim câteva tratate, cu ideea preconcepută de a găsi asemănări cu știința particulară de care ne preocupăm. Să insistăm până când ele vor fi găsite, fiindcă există cu siguranță. Se va realiza o recoltă bogată de idei științifice valabile. Apoi nu rămâne altceva de făcut decât de a filtra treptat asemănările până ce vom surprinde firul lor unificator, care este, cel mai adesea, o cauză sau o lege comună.
La fiecare subiect, la fiecare capitol, la fiecare problemă, după ce au fost consultați câțiva autori, ei trebuie așezați paralel într-un tabel comparativ sinoptic.
Se va recurge frecvent la dicționare; la fiecare cuvânt se vor căuta toate sinonimele sale. Cuvântul respectiv să fie urmărit în traducere într-o limbă străină; de asemenea, să fie urmărit în retraducere. Se vor găsi astfel noi sinonime și noi semnificații, care sunt tot atâtea idei noi, noi mai ales pentru domeniul particular al cercetărilor respective. Fiecare cuvânt nou evocă o mulțime de idei colaterale.
Tot ce se face, se va face în serie; se va învăța, se va gândi, se va clasifica, se va compara, se va critica, se va defini, se va diviza, se va sintetiza sau se va analiza în serie. Se vor diviza toate capitolele și toate noțiunile în aceeași zi; nu se vor face, în acest timp, decât diviziuni. Într-o altă zi se va defini fiecare noțiune; nimic altceva decât definiții. Într-o altă zi, iarăși, nu se vor studia decât legi.
Lecturile se vor face în serie; se vor consulta, în aceeași zi, toți autorii asupra unei probleme oarecare (limitată și circumscrisă) din subiectul care ne preocupă. Se va repeta apoi, același lucru pentru fiecare din celelalte probleme sau capitole. Ideea trebuie „clocită”.
Ea nu trebuie părăsită niciodată; trebuie păstrată totdeauna pe primul plan al gândirii. Ea trebuie purtată totdeauna cu noi; ea trebuie să ne însoțească pretutindeni, în călătorie ca și acasă, în societate sau în solitudine; noaptea și ziua, în vis sau în reverie. În tot timpul cât vor dura cercetările, să fim obsedați de această idee fixă. Să rămânem mereu absorbiți și meditativi. Să savurăm mereu această idee și să ne pasionăm de ea.
Se vor armoniza stările afective cu procesele intelectuale și invers. Se va provoca, de o parte, sentimentul adecvat procesului pe care vrem să-l efectuăm. Pe de altă parte, se va exploata prezența diverselor sentimente muncind în concordanță cu cazul; se va profita de momentele de exaltare și de optimism pentru a critica pe alții și a crea ipoteze; se vor folosi momentele de pesimism și depresiune (amărăciunile, decepțiile și ezitările) pentru a se autocritica, a se verifica, a se controla.
Să căutăm ambianța, apropierea, contactul, cunoștiința, prietenia marilor creatori. Să încercăm a-i imita, a-i înțelege, să ne contaminăm de virtuozitatea, de sensibilitatea și de inteligența lor.
Se vor organiza cataloage de teme, cu diviziuni și subdiviziuni. Înainte de orice pregătire particulară, se va revedea planul general. Planul general va fi pus frecvent de acord cu noul stadiu al cunoștințelor. Se va resintetiza deseori; lucrările se vor reclasifica în sensul noilor vederi. Se va studia planul general al fiecărei opere citate; se vor colecționa planurile generale și se vor compara. După aceasta va trebui a se decide alegerea celei mai bune. Se vor colecționa clasificări; se va căuta a le unifica. Se vor colecționa punctele de vedere și vor fi sistematizate după importanța lor practică. Vor fi clasificate metodele; să nu se înainteze la întâmplare. Alături de planul lucrării trebuie întocmit un plan de muncă. Timpul trebuie bine reglat, adică clasificat.

Fotografia alăturată: acad. Alexandru Surdu, Ing. Ștefan Odobleja jr. și cei doi nepoți ( Razvan și Vlad).

===================================

INFORMAȚII DE CONTACT

Asociația: Fundația “Ștefan Odobleja”, înregistrare (cod unic 11614880) din data de 31 martie 1999

  • Președinte: Ing. Ștefan Odobleja jr., fiul savantului
  • Adresă: Str. Ștefan Odobleja Nr. 72, Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinți
  • Web: https://odobleja.ro
  • E-mail: stefanodobleja.fundatia[at]gmail.com [adresă pentru a trimite mesaje]