• MĂRTURISIRE – momentul și ideile ce l-au condus la “Psihologia consonantistă: “După publicarea cărții “La fonoscopie”, Ed. G. Doin Paris, 1935, a urmat o periodă de relaxare. În primăvara anului 1935 am fost medic recrutor în Caraș (Reșița, Anina, Lugoj, Oravița etc.). Am luat parte la un bal, pentru mine de neuitat. La Reșița, am făcut plimbări intr-o regiune care are lucruri foarte frumoase (grădinile de la Marila, Anina etc.). Intr-o frumoasă zi cu soare am făcut o plimbare pe platoul muntos de la Bocșa Montana, de dimineață până seara. M-am bucurat mult, era iarbă, flori, brădet și păsări, și am avut o efervescență de gândire, pe care am înregistrat-o pe hârtie. care niciodată nu mi-a lipsit din buzunar. În acea zi am luat hotărârea de a elabora o Psihologie în limba română, de cca 250-300 pagini, în spiritul vederilor mele care se cristalizaseră în jurul ideii de rezonanță (eu îi ziceam de preferință consonanță, poate pentru că mă ocupasem mult cu acustică în timpul primului studiu)! În timpul primului studiu mi-am format și mai bine metoda de lucru. Am făcut rafturi, am clasat ideile în dosare pe capitole, am făcut tabele lungi cât o rogozină cu toate ipotezele plauzibile pe o parte, cu toate fenomenele fizice, pe de altă parte, după unul din multele modele ce le am în “Psihologia consonantistă” la capitolu Euristică. Lucram cu o metodă de gândire foarte perfecționistă. Metoda era a mea, inventată de mine (azi nu știu dacă o mai fi și a altuia)“.

Calculation Theory and Cybernetics


“The term “cybernetic” [Greek kybernetes, pilot, steersman, κυβερνητική (kybernētikḗ), meaning “governance”] was coined by the mathematician Norbert Wiener in 1948 to encompass “the entire field of control and communication theory, whether in the machine or in the animal” … Cybernetics is concerned with scientific investigation of systemic processes of a highly varied nature, including such phenomena as regulation, information processing, information storage, adaptation, self-organization, self-reproduction, and strategic behavior. Within the general cybernetic approach, the following theoretical fields have developed: systems theory (system), communication theory, game theory, and decision theory.”

Ștefan Odobleja, Cybernetique generale. Psychologie consonantiste. Sciences des sciences. 1938-1983, Editions Nagard-Montreal-Paris-Lugoj-Roma-Pelham New York (Ediția 1983 în limba franceză, după ediția din anul 1938-1939, sub îngrijirea prof. dr. Constantin Drăgan și prof. dr. ing. Paul Postelnicu), 877 pag.

https://www.scribd.com/document/471965591/Stefan-Odobleja-Cybernetique-generale-1938-1983
https://www.scribd.com/document/471967147/Stefan-Odobleja-Cybernetique-generale-231-440-pag
https://www.scribd.com/document/471968636/p-441-640-pdf
https://www.scribd.com/document/471970326/Stefan-Odobleja-Cybernetique-generale-pag-641-877

Cybernetics:
“Science concerned with the study of systems of any nature which are capable of receiving, storing and processing information so as to use it for control.” A. N. Kolmogorov

  • “The study of systems and processes that interact with themselves and produce themselves from themselves.” Louis Kauffman
  • “‘The art of steersmanship’: deals with all forms of behavior in so far as they are regular, or determinate, or reproducible: stands to the real machine — electronic, mechanical, neural, or economic — much as geometry stands to real object in our terrestrial space; offers a method for the scientific treatment of the system in which complexity is outstanding and too important to be ignored.” W. Ross Ashby
  • “The study of systems that are open to energy but closed to information and control-systems that are information tight”
  • – “There is latent in Cybernetics the means of achieving a new and perhaps more human outlook, a means of changing our philosophy of control, and a means of seeing our own follies in wider perspective.”
  • – “Cybernetique= the art of governing or the science of government”
  • – “the science and art of understanding” Humberto Maturana
  • “interfaces hard competence with the hard problems of the soft sciences” Heinz von Foerster

Source- http://www.asc-cybernetics.org/foundations/definitions.htm

————————————————————————————

  • As a discipline, Cybernetics (the name comes from the Greek “cybernetos” meaning “stormy”) was
    established by Norbert Wiener, Warren McCulloch and Walter Pitts (―A Logical Calculus of the
    Ideas Immanent in Nervous Activity‖, 1943), Arturo Rosenblueth and others such as W. Ross
    Ashby (―Design of Brain, 1952), mathematician Alan Turing and W. Gray Walter (one of the first
    to build autonomous robots from animal behavior study).
    “Cybernetics is a homogenous and coherent scientific complex, a science resulting from the
    blending of at least two sciences – psychology and technology; it is a general and integrative
    science, a crossroads of sciences, involving both animal and car psychology. It is not just a
    discipline, circumscribed in a narrow and strictly defined field, but a complex of disciplines born
    of psychology and centered on it, branched out as branches of a tree in its stem. It is a stepwise
    synthesis, a suite of multiple, often reciprocal, modeling; syntheses and modeling in which, as a
    priority, and as a great importance, the modeling of psychology on the technique and then the
    modeling of the technique on psychology. Cybernetics is an intellectual symphony, a symphony of
    ideas and sciences.” Stefan Odobleja, 1978 [Ștefan Odobleja (1978), Psihologia consonantista și cibernetică. Editura “Scrisul Românesc”, Craiova].

Marin Vlada, Adrian Adăscăliţei, Ştefan Odobleja: A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and Artificial Intelligence, The 12th International Conference on Virtual Learning ICVL 2017, University of Bucharest, http://www.c3.icvl.eu/files/3-Vlada-Adasc-ICVL2017.pdf

—————————————————————————

Ștefan Odobleja: A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and Artificial Intelligence

dr. Ştefan Odobleja “CIBERNETICA ŞI PSIHOLOGIA CONSONANTISTĂ”, Congresul Internaţional de Cibernetica şi Sisteme, ediţia a III-a Bucureşti, 25-29 august 1975
Lucrare prezentată de dr. Ştefan Odobleja la Congresul Internaţional de Cibernetica şi Sisteme, ediţia a III-a Bucureşti, 25-29 august 1975, editori şefi: J. Rose, director general WOGSC (Anglia); C.Bilciu, director Laboratoarele de cibernetică economică, reprezentant A.E.S. (România);
Editori asistenţi:E.Nicolau, C. Bălăceanu, V. Pescaru, M. Botez, C. Corduneanu, P. Constantinescu, C.V.Negoiţă, M.Petrescu, T. Ionescu, A. Gheorghe, I.P. Zamfirescu

Autorul prezintă legătura dintre conceptele de bază ale ciberneticii şi ideile prezentate pe larg în cartea sa ,,Psihologia consonantistă”, Paris, 1938-1939.
Psihologia consonantistă priveşte creierul ca o maşină de gândire; se procedează la analiza gândirii într-un mod mecanic, modern şi separă distinct cele două categorii primordiale (chestiune psihologică şi dinamică), în special insistând asupra ultimei.
Alte atribute sunt după cum urmează :
a) nu se limitează numai la descrierea aceea ce creierul conţine, şi nu se limitează la studiul gândirii minţii naturale, dar sugerează o tranziţie de la analiză la sinteză; îşi extinde preocupările sale la gândirea instrumentală, artificială şi gândirea mecanizată.
b) Analizează gândirea pe modelele de maşini, în scopul de o mecaniza şi de a construi maşini.
c) Este o ştiinţă de maşini de informare atât naturale cât şi artificiale.
d) Este permanent preocupată de mecanizarea gândirii.
e) Se încearcă să facă acest lucru parţial în domeniul metodologiei, un fel de ,,mini-mecanizare” pe o scară pilot a plantelor.
f) Se anticipează maşini artificiale de gândire şi se prevede aspectul lor.
g) Se furnizează model psihologic pentru cele de mai sus.
h) Oferă principii, metode, modalităţi de realizare (circularitate, binaritate, dihotomie, o selecţie prin acorduri, memorie electromagnetică, gândire electronică, automatisme), indică direcţiile spre scopul propus.
i) Ea nu numai că furnizează anumite idei izolate, dar aceste idei au fost deja reunite şi asamblate, în care psihologia conţinea şi s-a alăturat construcţiei de maşini de gândire naturale. Ideile de mai sus sunt implicate în concepte care au dus la calculatoare.

  • Psihologia consonantistă nu se opreşte la a dezvălui circularităţi dinamice, psihologice, generalizate, dar se trece de la descriere la realizare, la expunere, la aplicare, de la analiză la împlinire, sugerând utilizarea feebback-ului, a legii reversibilităţii, pentru scopuri utilitare, printre altele, pentru realizarea tehnică a gândului artificial, în afara altor sugestii în tehnologie: ,,este o consecinţă a legii reversibilităţii care ne permite să mecanizăm gândirea, pentru a atinge gândirea artificială sau provocată … datorită reversibilităţii psihofizice putem materializa şi mecaniza actul de creaţie. O putem crea în mod artificial şi instrumental”.
  • Psihologia consonantistă a relevat importanţa mecanismelor duale, binare şi dihotonice atât în psihologie cât şi dincolo de ea, în toate ştiinţele. A sugerat şi a aplicat ca o altă esenţială pentru mecanizarea gândirii, împreună cu circularitatea. În locul logicii pe baza lui 3, acesta a propus şi a schiţat o logică pe baza lui 2.
    Acesta a dezvăluit, de asemenea, rolul important al acordurilor şi dezacordurilor de consonanţă şi disonanţă, precum şi de selecţie, prin rezonanţă, în maşina de gândire naturală,care de altfel a constituit, de asemenea, un model care urmează să fie imitat pentru realizarea gândirii artificiale. În plus, a relevat rolul acordurilor în structura generală a tuturor ştiinţelor.

Ştefan Odobleja studiind și cercetând procesele din corpul uman plecând de la psihologia consonantistă, a inventat legile generale ale Ciberneticii și a prevăzut apariția mașininilor de calcul (calculatoarele) și construirea mașinilor gânditoare (inteligența artificială – sisteme inteligente)” MARIN VLADA, ICVL 2017, Source: Marin Vlada, Adrian Adăscăliţei, Ştefan Odobleja: A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and Artificial Intelligence
http://c3.icvl.eu/papers2017/icvl/documente/pdf/section1/section1_paper2.pdf

Development of Western science is based on two great achievements: the invention of the formal logical system (in Euclidean geometry) by the Greek philosophers, and the discovery of the possibility to find out causal relationships by systematic experiment (during Renaissance).Albert Einstein (1953)

Today, it can be appreciated that there is an important period in the emergence and evolution of Informatics, and in the construction of computers: The period 1920-1940 (Fundamentals and Concepts), where the ideas and concepts of calculus theory, the study of recursive functions, as well as defining formal systems and calculus limits, completing the concept of algorithm as a support for a computing machine (Turing machine or Post machine); in this period came the ideas and studies on Cybernetics, which laid the foundation for the concept of system (for man and machine), system science (control and communication between the components of a system) and which led to the construction of computer systems [ 41].

Analyzing the development of ideas, theories, concepts, and building of computing systems, one can assert that there are two important directions in computer evolution:

  • Hardware Component – represented by systems (computing units – microprocessor, storage units – memory, communication units-bus), electronic circuits (equipments), Input / Output devices;
  • Software Component – represented by algorithms, languages and programs (operating systems, programming languages, computer systems and applications).

Cybernetics has helped define a schematic scheme for a cybernetic system that applies to all hardware and software components: INPUT à PROCESSING à OUTPUT. Time has shown that this scheme of a cybernetic system shapes the structure and functioning of the most important concepts in Informatics:

  • Computer system (computer);
  • Algorithm;
  • Program;
  • Information System (Problem Solving).

These aspects were not realized if calculability problems (calculus theory) and problems related to the development of computer systems (cybernetic systems) of the electronic computer were not elucidated [12].

In this context, the invention and construction of the modern / digital computer was possible through the emergence of new sciences and new products:

  • Computer Science and Cybernetics [1];
  • Languages and Algorithms;
  • Input/Output Devices;
  • Memory and storage environments.

In the field of Cybernetics, Romania is represented by the scientist Ştefan Odobleja (1902-1978) – a military medical professional, being one of the precursors of the Generalized Theoretical Cybernetics and Artificial Intelligence, the author of the 2 volume “Consonant Psychology” published in Paris for the first time date in 1938 (volume I) and then in 1939 (volume II). The paper has set out many of the major themes on cybernetics and thinking systems (introduced the concept of feedback, with the meaning of reversible links or reverse links, provided the telecommunication model, as well as the ideas on automation of thinking – which underlies Artificial Intelligence). From this point of view, Stefan Odobleja was a real visionary for a new thinking – algorithmic thinking, which led to the emergence of computers. An important role in the two volumes is that, for the world premiere, the concepts of System and Model are introduced.

As a discipline, Cybernetics (the name comes from the Greek “cybernetos” meaning “stormy”) was established by Norbert Wiener, Warren McCulloch and Walter Pitts (“A Logical Calculus of the Ideas Immanent in Nervous Activity”, 1943), Arturo Rosenblueth and others such as W. Ross Ashby (“Design of Brain, 1952), mathematician Alan Turing and W. Gray Walter (one of the first to build autonomous robots from animal behavior study).

SOURCE: History of Informatics., From recursivity to the Turing universal machine and Horn clauses, Marin Vlada, Adrian Adăscăliţei http://c3.icvl.eu/papers2017/icvl/documente/pdf/section1/section1_paper1.pdf


[1] The roots of the cybernetic theory: “Ştefan Odobleja (1902–1978) was a Romanian scientist, one of the precursors of cybernetics. His major work, Psychologie consonantiste, first published in 1938 and 1939, in Paris, established many of the major themes of cybernetics regarding cybernetics and thinking systems ten years before the work of Norbert Wiener(1894-1964) was published, in 1948.” [12]

——————————————————————–

Dorin Mitruț, APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA CIBERNETICII, ASE, http://www.asecib.ase.ro/DorinMitrut/CursBazCib/Curs/pdf/Cap01_AparitiaSiDezvoltareaCiberneticii.pdf

http://www.asecib.ase.ro/DorinMitrut/CursBazCib/Curs/pdf/

———————————————————————————

Anul 2008 – Prof. Daniel Viorel, “70 de ani de la apariția “Psihologiei Consonantiste“ și la 30 de ani de la moartea savantului dr. Ștefan Odobleja“, Studiu de sinteză

<După 1978>[1]. Material de sinteză întocmit și semnat de Prof. Daniel Viorel cu privire la aspectele principale ale personalității și operei doctorului Ștefan Odobleja.

Motto: “Există o morală, un cod penal al științei care face ca delictele științifice să fie automat și cibernetic pedepsite” (Ștefan Odobleja)

Aveți un om de aur, merită statuie de aur” (B.H. Rudall – University of North Walles, 1978)

Astfel, în timp ce unii m-au devalizat, alții caută să-mi înăbușe plângerile. Și aceasta se petrece în sânul cinstitei familii a oamenilor de știință. Cer deci cu insistență să fie creat un Tribunal Internațional, imparțial care să judece fraudele științifice”. (Nicolae Paulescu)

Motivarea demersului:

  • I. Din tot ce sunt convins că există, eu pun pe primul loc ˮomul“.   De la om apreciez în mod deosebit: Rațiunea, Creația și Conștiința. Odobleja le-a avut din plin.
  • II. La 70 de ani de la apariția “Psihologiei Consonantiste“ și la 30 de ani de la moartea lui Șt. Odobleja, el este, ca și opera lui, încă puțin cunoscut..
  • III. Prioritatea lui Odobleja în cibernetică trebuie stabilită întâi la noi în țară și apoi luptat pentru recunoașterea internațională.
  • IV. Adevărul trebuie relevat și relevat în general și cu atât mai mult în știință. În cazul Odobleja nu s-a spus încă tot adevărul.
  • V. Fără accente naționaliste sau etnice trebuie să recunoaștem, dincolo de subiectivități inerente, că Șt. Odobleja este creatorul celei mai generale cibernetici.

I. Date biografice semnificative pentru scopul propus

II. Date istorice despre geneza Psihologiei Consonantiste și caracteristicile ei fundamentale

III. Ecourile în lume ale Psihologiei Consonantiste

IV. Comparația Psihologiei Consonantiste cu Cibernetica lui N. Wiener (făcute chiar de Odobleja)

Ce trebuie făcut?

I. Date biografice semnificative pentru scopul propus

  • Ștefan Odobleja se naște pe 13 octombrie 1902, în județul Mehedinți, comuna Izvorul Aneștilor, satul Valea Izvorului (atunci Valea Hoțului), din părinții Ștefan și Maria, “țărani săraciˮ. Pe 13.06.1928 susține teza de doctorat cu titlul ˮAccidentele de automobile“. Inițial a avut o teză de doctorat la Paulescu, Transpirația și pozițiile corpului. Conducătorul îi impusese o perioadă de experimente de 2 ani. Odobleja îi spune însă că el are priorități și nu poate pierde atâta timp și cedează tema colegului său, C. Constantinescu. De altfel, Odobleja nu a participat la examene de internat sau externat, deoarece ar fi fost obligat să se limiteze la o singură disciplină și ar fi fost blocat în timp. După terminarea facultății, funcționează ca medic în garnizoanele Brăila, Turnu Severin, Lugoj și altele. Continuă munca de cercetare și pe 01.05.1929, în ˮBucureștiul medico-terapeutic“, publică “Metoda de transsonanță toracicăˮ.
  • În 1935 publică lucrarea “La Phonoscopieˮ în editura Gaston Doin Paris. Primește pentru această lucrare premiul ˮMedic General Papiu Alexandru“. Între 08.06 și 12.06.1937 are loc la București al IX-lea Congres Internațional de Medicină Militară. Odobleja susține lucrarea “Demonstration de phonoscopieˮ și are un mare succes. Participanții s-au apropiat de masa de demonstrație și i-au solicitat lui Odobleja să continue demonstrația și în altă zi la unul din spitalele bucureștene. Cu această ocazie, Odobleja distribuie un pliant cu date privind lucrarea sa, ce urma să apară sub numele de ˮPsychologie Consonantiste“. La această comunicare a participat și Dr. William Seaman Bainbridge, conducătorul delegației medicilor americani, un personaj cu funcții mari în marina americană. Bainbridge a fost entuziasmat de Odobleja cu care are lungi discuții și pe care îl invită în U.S.A. Din cauza războiului, Odobleja nu poate da curs invitației. Bainbridge îi spune că va distribui cartea cui trebuie. Odobleja este trimis pe front, participă la luptele de la Cotul Donului, scapă cu viață și se întoarce în țară cu grad de locotenent colonel.
  • În urma decretului din 27.07.1946 este disponibilizat și i se retrage parafa de medic, deci dreptul de a practica medicina, primind o pensie modestă. Nu-și găsește un serviciu convenabil și corespunzător pregătirii sale. Divorțează luând în grijă unul din copii și se retrage în satul natal, adoptând viața de țăran ca trai, comportare, îmbrăcăminte. Continuă să reflecteze asupra operei sale, lipsit de mijloace de informare și posibilități de studiu. În 1946 apare ca proprietar pe strada Decebal din Turnu Severin, o casă cu două odăi, pământ pe jos, fără lumină electrică, mobilată cu lăzi. Se ocupa de problemele logico-metodologice de abordare consonantistă a științelor. Începe să se contureze manuscrisul dedicat logicii rezonanței.

Citise cartea lui N. Wiener, Cibernetica (tradusă de Al. Ciuculescu, 1966) și este frapat de asemănarea unor idei cu cele din Psihologia Consonantistă, apărută în 1938. Lucrarea lui Wiener apăruse în 1948. Ca urmare, începe să studieze în Biblioteca Americană și chiar să primească acasă materialele solicitate de la respectiva bibliotecă.

II. Date istorice despre geneza Psihologiei Consonantiste și caracteristicile ei fundamentale

  • În Psihologia Consonantistă și Cibernetica (Scrisul Românesc, 2003), pag. 105-121, Odobleja explică cum a ajuns la cele scrise în această carte. Sintetizând, putem schița acest drum. Îndemnul profesorului de franceză în clasa a II-a de liceu de a traduce cu dicționarul cărți de literatură l-a făcut să găsească o metodă de a memora cuvinte într-o limbă străină. Examenele date la fără frecvență pentru clasele V-VIII l-au obligat să-și facă o metodă pentru a învăța singur, a înțelege și a folosi cunoștințele obligatorii din materiile școlare. Funcția de învățare îi pune în față nevoia de a studia pedagogia temeinic. În facultate atacă temeinic toate materiile simultan și încearcă să descopere asemănări și relații între ele.
  • În perioada studenției au fost mișcări studențești care duc la suspendarea cursurilor. În acest timp, Odobleja se retrage în bibliotecă și studiază fizică, chimie, literatură, teatru, filozofie, științe juridice, făcându-și o bună cultură generală. Studiul transmiterii sunetului prin organism, studiu experimental fundamentat acustic, deci fizic, l-a dus la cuvântul ˮconsonantică“. Fonoscopia și transsonanța toracică l-au dus la evidențierea ideilor de consonanță și reversibilitate. Cercetările sale l-au dus la ideea de a trece de la metode la găsirea bazelor lor logice și psihologice, împletind metodologia cu psihologia și mai ales cu știința despre gândire.

A trăit aproape de natură și a putut să vadă și să înțeleagă mai bine fenomenele naturale.

  • În 1933 în timpul unei plimbări pe dealurile de la Bocșa Montană se decide să treacă la elaborarea unei psihologii de tip nou, care devine în timpul elaborării una cibernetică trecând și de psihocibernetică. Psihologia Consonantistă are la bază: fizică, neurologie, psihologie fiziologică și cea patologică (psihiatrică), fiziologică, cunoștințe generale, metode care astăzi sunt specifice ciberneticii.
  • Odobleja a avut o psihologie bazată pe fiziologie și medicină căci cea din acel moment era fizică-chimică. El găsește că “identitatea și contradicțiaˮ nu conțin numai adevăr logic și filozofic, ci și adevăr fizic. Nu renunță la logica clasică, dar are în vedere și logica matematică. Optează pentru gândirea logicienilor bazată pe identitate și contradicție și nu pe cea a psihologiei bazată pe continuitate. Reacționează contra obiectivismului care vindea sufletul, dându-l vrăjitorilor și teologilor, misticismului, inconștientismului, mitologismului, divagației speculative, pasivismului. Odobleja nu era adeptul unei gândiri făcute în noi de către cineva, ci gândire care se face singură prin determinism natural.

Caracteristicile, ca baze de formare au fost:

Corecții aplicate unor dezacorduri sesizate; Puneri de acord între: – gândire logică și afectivă; – logică și psihologie; – asociația prin asemănare și principiul identității; – asemănarea prin rezonanță; – psihologie și psihiatrie; – psihologie și toate celelalte științe. Pornește de la idei și gândire, nu de la excitații și reacții; Folosește introspecția și extrospecția; Folosește dihotomia și dihotomia; Folosește circularitatea și reversibilitatea.

Ordinea de lucru de la Odobleja:

  1. I) Baza – Psihologia

– Psihologia cibernetică

      II) Aplicații – Metodologice

                       – Tehnice

                       – Pedagogice  

2.. I) Studiul gândirii și inteligenței naturale

     II) Concluzii pentru trecerea la gândirea și inteligența artificială.

Etape:

O psihologie fizicistă și mașinistă, adică psihocibernetica. Volumul II, proces de generalizare și aplicare prin care Psihocibernetica a devenit o cibernetică generală. Ideea cărții: posibilitatea de a studia un fenomen (cum sunt stările organismului animal) prin alte fenomene (cum sunt cele fizice), care duce la concluzia că toate fenomenele și toate științele corespunzătoare acestora sunt consonantiste.

Cartea a apărut în 1938 vol. I și 1939 vol. II, are 887 pagini, 300 de figuri și 700 trimiteri bibliografice. Se tipărește la Lugoj, dar copy-rightul de difuzare este al Ed. Maloine din Paris.

Alcătuire: – Definiții; – Diviziuni; – Tabele cu coloane duble de cuvinte, – Figuri geometrice; – Scheme; – Desene.

Suportul cărții: fundamentarea tuturor științelor și integrarea generală a lor.

Știința, zicea Odobleja, este activitatea creativă a gândirii umane. Ea trebuie fundamentată pe baze psihologice. Pentru aceasta, psihologia trebuie să capete caracteristici metodologice, să fie redusă la componentele ei fundamentale. Deci psihologia trebuie să fie analizată logic pentru ordonarea și sistematizarea ideilor. Între logică și psihologie există o dublă relație. Folosește, de asemenea, reducerea conceptelor la imagini vizuale, spațializate, geometrizate.

Odobleja evidențiază relațiile de consonanță dintre știință, consonanța multiplă (spațială, fizică, logică, psihologică) și mai departe posibilitatea mecanizării gândirii concepută ca act creativ. Totul se bazează pe consonanța proceselor psihice cu cele fizice. Odobleja ajunge la concluzia că numai omul este ființa creativă.

III. Ecourile în lume ale Psihologiei Consonantiste

Drumul parcurs de Psihologia Consonantistă

  • Primul căruia Odobleja îi trimite carte este W.S. Bainbridge și anume 5 exemplare. De asemeni, 150 de exemplare sunt trimise la mari biblioteci din Europa, Asia și America. Editura Maloine primește 400 exemplare și solicită transporturi etapizate din lipsă de spațiu. Din cauza războiului, Odobleja rămâne cu 600 de exemplare. În țară sunt distribuite 620 de exemplare la biblioteci, librării, anticari etc. În revista ˮSpirit militar“, C. Atanasiu anunța în ianuarie 1939 apariția cărții lui Odobleja. În “Psyhological Abstractˮ, U.S.A., nr. 1 din ianuarie 1941, vol. XV, pag. 59-60, în 27 de rânduri, S.M. Strong recenzează lucrarea. Strong recunoaște că nu a citit lucrarea dar a văzut-o anunțată în alte publicații (!). Această informație este atestată de înștiințarea cu nr. 4614 din iulie 1976 de către M.A.E.

Există dovezi că Rădulescu-Motru, C.I. Parhon, D. Bagdasar și alții ˮar fi citit cartea“.

  • Dr. A. Olaru spune că l-a uluit vol. II al Psihologiei Consonantiste, pe care l-a cumpărat la Sibiu, în 1941, dintr-o librărie, “Gheorghiuˮ, de lângă Muzeul Bruckenthal. Inginerul Paul Postelnicu, care a publicat în anul 1941 ˮTeoria sistemelor cu conexiune inversă“, zice ceva mai târziu: “prin această carte Psihologia Consonantistă s-a creat o nouă știință de valoare excepțională pentru gândire umană, autorul are prioritate în ceea ce privește ideea ciberneticii generalizate, deoarece este primul om de știință care a considerat fenomenul conexiunii inverse ca lege universalăˮ. Stelian Bajureanu povestește că pe când se găsea la Amsterdam cu ocazia congresului de cibernetică, soția lui Jimenez Lopez Elohin, nepotul lui Rosenblueth, a declarat că ˮPsihologia Consonantistă“ se găsește la ei în casă.

Lupta lui Odobleja

În anul 1959, Academia îl anunță printr-o scrisoare că lucrarea lui “Pentru o logică vieˮ, deși criticabilă, a fost totuși trimisă la Institutul de Filozofie. Nu se știe ce s-a întâmplat cu această cercetare.

Odobleja citește cartea lui Wiener și rămâne uimit de asemănările cu ideile sale din Psihologia Consonantistă. Începe să se documenteze pentru a înțelege cum au ajuns ideile lui la Wiener și pentru a demonstra că el este de fapt creatorul celei mai generale cibernetici.

  • Trimite la Academie un studiu, ˮO fiziologie abandonată de fiziologi“. Primește de la această instituție, pe 14.03.1966, un răspuns negativ, care face harcea-parcea lucrarea, sub semnătura fostului lui coleg Șt. Milcu, în postura de vice-președinte al Academiei.
  • În 1971, Odobleja se adresează către Ileana Roman de la Casa de Cultură și o roagă să-i permită să țină niște conferințe, dându-i vol. I din cartea sa. Ea se adresează lui Mișu Bordei, inspector la Comitetul de Cultură, care este foarte reticent dar în final îl aprobă. Ședințele se țineau de obicei sâmbăta, dar la sfârșit de săptămână Odobleja pleca la țară și atunci se hotărăsc pentru ziua de miercuri. Și astfel Odobleja ține cu regularitate conferințe, vorbind despre Wiener, Rosenblueth, Bigelow. Ileana Roman povestește că el aștepta cu nerăbdare un răspuns de la Drăgănescu, căruia îi trimisese un memoriu cu revendicarea sa asupra paternității primei cibernetici.

Odobleja începe să scrie poezii. La 12.05.1972, V. Pârvănescu și I.S. Oancea, în “Viitorulˮ, la rubrica ˮMunicipiu Milenar“, evidențiază opera lui Odobleja.

  • În 1972, Valeriu Armeanu i-a luat un interviu pe care-l trimite lui D.R. Popescu, redactor șef la “Tribunaˮ din Cluj și apare în iulie 1973, sub titlul ˮUn pionier al ciberneticii“. Alături apare un articol de comentarii al sociologului N. Mărgineanu.
  • Tot în 1973 apare un articol despre Odobleja în “Flacăraˮ. Ileana Roman povestește că împreună cu ˮcolegii“ l-au sărbătorit pe Odobleja. În această perioadă, Odobleja intră în legătură cu dr. A. Olaru din Craiova, specialist în psihologie, care cunoștea cartea lui Odobleja și care-l încurajează.
  • Începe să scrie o carte nouă “Psihologia Consonantistă și Ciberneticaˮ în care-și propune să arate cum a ajuns la cartea sa, asemănările și deosebirile față de Wiener, cum a apărut de fapt Cibernetica lui Wiener și să demonstreze că de fapt el, Odobleja, este creatorul celei mai generale cibernetici. Hinoveanu îi propune s-o publice la Ed. ˮScrisul Românesc“, al cărei director era și primește de la Odobleja copiile dactilografiate. Odobleja declară lui Hinoveanu că se teme să nu i se fure manuscrisul.
  • În 1974, în “Flacăraˮ apare articolul lui Liviu Timbus ˮcu 10 ani înaintea lui N.W. un român fundamentează legile ciberneticii și promovează construcția creierelor electronice“.
  • În 1973, Odobleja dorește să participe la “Conferința Națională a Societății de Istoria Mediciniiˮ de la București cu lucrarea ˮDe la psihologia fizicistă românească la cibernetica americană“, în care menționează că are dovezi că N.W. s-a inspirat din Psihologia Consonantistă. Comunicarea este ținută de Dr. A. Olaru, sub titlul “Consonantismul – o nouă psihologieˮ și are mare succes.
  • D.R. Popescu cere lui A. Olaru un articol despre Odobleja, care apare în septembrie 1974 în ˮTribuna“.
  • În 12.07.1974, Academia Română trimite lui Odobleja un răspuns semnat de acad. dr. Longhin, care anunță că nu se poate pronunța asupra memoriului lui Odobleja în legătură cu prioritatea Psihologiei Consonantiste, fiindcă nu are la dispoziție această carte. Acad. Longhin “nu știaˮ că pe 15.02.1939 Academia Română mulțumea printr-o scrisoare adresată lui Odobleja pentru că acesta donase cartea sa Academiei. Relativ la același memoriu, pe 07.06.1975, după un an, acad. Șt. Milcu răspundea lui Odobleja că nu este de acord cu motivațiile lui Odobleja. Odobleja constată cu durere că apariția cărții sale ˮPsihologa Consonantistă și Cibernetica“ la Ed. “Scrisul Românescˮ este tergiversată în mod evident. Nu a apucat să vadă apariția cărții, ea a fost editată după moartea sa. Totuși, puțin înainte de moartea sa, I. Roman reușește să obțină de la Hinoveanu șpalturile și merge să le arate lui Odobleja împreună cu coperțile și prefața (foarte documentată și frumoasă), scrisă de M. Golu.
  • Pe 09.08.1977, St. Bajureanu trimite o scrisoare lui Odobleja. Această scrisoare este foarte importantă pentru informațiile pe care le aduce. St. Bajureanu este omul care a înțeles cel mai bine ce a realizat Odobleja și cel care l-a ajutat cel mai mult, fiind tot timpul alături de el, punându-și în pericol de multe ori situația și chiar viața. În această scrisoare, care apare la pag. 71 din volumul Corespondența, apărut în anul 2002 la Craiova, Bajureanu scrie: ˮla 24.04.1975, la Academie, Nicolau și Milcu v-au propus să renunțați la prioritate și ei vă asigură în schimb o pensie și un titlu academic. Dumneavoastră, cum era normal, ați respins târgul lor și le-ați spus că nu vă puteți vinde conștiința pe un blid de linte“.
  • În scrisoarea din 08.06.1978 (pag. 84, Corespondența), Bajureanu îl anunță pe Odobleja că cei de la Craiova nu-i publică lucrarea dacă nu este prefațată de Drăgănescu. Pe de altă parte, nici Drăgănescu și nici E.N. Mizil nu-i fac prefața dacă nu se scot toate pasajele cu revendicările de paternitate ale lui Odobleja asupra ciberneticii. În cartea sa despre Odobleja, I. Hinoveanu spune la pag. 29, 30, 31 că l-a căutat de mai multe ori pe Drăgănescu, dar  acesta este de negăsit pentru a face referatul. În final apelează la Mihai Golu, care este de acord să scrie prefața.
  • În scrisoarea din 24.06.1978, St. Bajureanu se arată nemulțumit de ce scrisese Drăgănescu  în “Contemporanul“, de faptul că E.N. Mizil a încercat să-i demonstreze că Wiener nu putea să-l plagieze pe Odobleja, că de aceeași părere este și Pavelcu. Scrisoarea mai conține și un fapt incredibil relatat de Bajureanu, care scrie că în discuția pe care a avut-o cu C.B. Stolnici la Academie, acesta i-a spus: “Vezi-ți de treabă dacă nu vrei ca într-o zi să fii pus cu burta în sus, într-un șanțˮ.

Iată unele din motivele pentru care cartea lui Odobleja ˮPsihologia Consonantistă și Cibernetica“ nu a apărut în timpul vieții lui. Ce a determinat toate acestea? Răspunsul este simplu: la sfârșitul lui noiembrie 1978, N. Ceaușescu primea medalia jubiliară N. Wiener.

  • Pe 24 sau 25.04.1975, Odobleja este invitat la Academie. În scrisoarea din 19.03.1975, Bajureanu îl sfătuiește ce să facă. În cartea lui I. Hinoveanu, ing. St. Bajureanu povestește ce s-a întâmplat la Academie. Toți medicii militari cu grad mare au primit ordin să nu vină în haine militare. Directorul Spitalului Militar s-a scuzat printr-un emisar că nu poate fi prezent. În timpul prezentării lui Odobleja, doi ciberneticieni români de marcă vorbeau între ei ca pe stradă. Un doctor militar mai în vârstă le-a atras atenția că Odobleja ajunsese la a șaptea asemănare între ideile sale și cele ale lui Wiener. Același medic l-a atenționat de atmosfera din sală și pe prezidentul ședinței, Șt. Milcu.
  • La sfârșitul ședinței i se propune un târg, cu pensia de merit, pe care Odobleja îl refuză. Intervine apoi acad. N. Mărgineanu care-i zice foarte dur: “Bă Fănică, înțelege mă, că tot ce ai făcut tu în Psihologia Consonantistă e ceva, mă, care n-are nici o valoare, e un soi de filozofie a la Blagaˮ. Odobleja a replicat: ˮÎn viață fiind, cred că cea mai mare onoare ce mi s-ar fi putut face sub cupola Academiei Române este aceea să fiu comparat cu Blaga“.

IV. Comparația Psihologiei Consonantiste cu Cibernetica lui N. Wiener (făcute chiar de Odobleja)

După lupte grele și multă energie irosită, Odobleja reușește să fie înscris cu o lucrare la Congresul de Cibernetică din 1975, august 1975, la București. Presa se asociază cu Academia, care face referate nefavorabile lui Odobleja.

  • Curios, dar C.N.S.T. face un referat favorabil (Elena Ceaușescu și Drăgănescu). Este repartizat la secția de medicină în ultima zi și ultimul pe listă. Ing. St. Bajureanu prezintă o lucrare ce se referea la o descoperire practică confirmată teoretic de Psihologia Consonantistă a lui Odobleja. Sala a fost plină dar majoritatea erau străini. Adjunctul șefului de secție, un român, i-a interzis lui Odobleja să vorbească, pe motiv că nu știa nici o limbă străină. Atunci, șeful secției, italianul A. Masturzo, a replicat că el cunoaște destul de bine limba română și o să traducă ce spune Odobleja, în ce limbă vorbește adjunctul secției.
  • Aceste fapte sunt relatate de Bajureanu în cartea lui I. Hinoveanu la pag. 11-112. În cartea “Actele Congresuluiˮ au fost apoi publicate patru pagini, fără acordul lui Odobleja, care de fapt erau o harababură de cuvinte luate aiurea din respectiva comunicare. Fiul lui Șt. Odobleja are protestul oficial al lui Odobleja, care apare și în cartea lui Hinoveanu, la pag. 121.
  • Tot în cartea lui Hinoveanu, la pag. 145-146, Ioan Cristescu spune că inițial organizatorii români îl ˮomiseseră“ din program, apoi i-au acordat 5-7 minute, să nu spună nimic de prioritate și să vorbească în engleză. Fratele lui Cristescu s-a apucat pe loc, pe genunchi, să traducă în engleză lucrarea, dar au intervenit participanții străini, care l-au încurajat pe Odobleja să-și țină lucrarea cum vrea el.
  • A urmat Congresul de la Amsterdam, august 1978, Odobleja este obligat să lupte mult pentru a se putea prezenta la acest congres. Este enorm ajutat de St. Bajureanu, cu care are un lung șir de scrisori. Din păcate, se îmbolnăvește și nu poate face deplasarea la Amsterdam. Ing. St. Bajureanu îl asigură că lucrarea va fi prezentată și la congres. A fost rugat E. Nicolau să susțină comunicarea, dar acesta refuză. Bajureanu s-a adresat lui C.V. Negoiță de la Hunter College din New York, acesta refuzând căci nu se pricepea la așa ceva. Negoiță și profesorul olandez Mantz au intervenit la toți membrii secțiunii – Informatică și Învățământ – să renunțe în plen la susținerea orală și cu asentimentul președintelui de secție, să cedeze timpul lor pentru Odobleja. Mantz a anunțat asistența “că este un moment unic în viața lor să asculte această comunicare și că Odobleja este pe moarteˮ.
  • Bajureanu a putut apoi să citească toată lucrarea, care a avut succes. Președintele Organizației Mondiale de Sisteme Generale și Cibernetică i-a trimis lui Odobleja o scrisoare de felicitare. La sosirea în țară, Bajureanu merge direct la Odobleja și-i povestește ce s-a întâmplat la congres, iar el zice plângând ˮE prea târziu“.
  • Bajureanu povestește că la Amsterdam s-a întâmplat ceva semnificativ. Profesorul Trinc de la Institutul de Robotică din Anglia (astăzi institutul poartă numele lui) a cerut și a citit într-o după amiază 60 de pagini din Psihologia Consonantistă. Fetița lui Bajureanu l-a întrebat ce părere are și dacă nu cumva tatăl ei este prea entuziasmat de Odobleja. Răspunsul lui Trinc a fost: “Eu sunt om de știință și vă mărturisesc că nu am citit în viața mea o carte mai condensată și mai interesantă ca această Psihologie Consonantistă. Am să-l rog pe tatăl tău să mai găsească un exemplar și să mi-l dea mieˮ.
  • Există câteva declarații ale unor oameni apropiați sau care l-au cunoscut pe Odobleja, semnificative pentru elucidarea unor aspecte legate de acesta. Ele se găsesc în cartea lui I. Hinoveanu. Astfel, fiul său posedă memoriul pe care tatăl său l-a înmânat Ministerului de Externe, în care spune printre altele: ˮNu vreau decât să se facă dreptate, nu mie ci României“. De asemenea, el mărturisește că vecinul lor, care lucra la serviciul contrainformații, le-a dat foc casei pentru a face să dispară unele documente. Fiul lui crede că “ceva ascuns a lucrat împotriva tatălui săuˮ.
  • Viorel Sahagia (fiul lui Vasile Sahagia, învățător consătean cu Odobleja și care primise o carte cu dedicație), profesorul fiului lui Odobleja, povestește cât de necăjit a fost Odobleja după ce s-a întors de la Congresul din 1975, mai ales din cauza primirii foarte distante făcute de Șt. Milcu și pentru anticamere de mai multe ore. El primește de la Odobleja un geamantan cu manuscrise.
  • Eleodor Popescu, președintele Culturii și Artei din Mehedinți, spune la apariția vol. II din ˮIstorie și Cultură“ în care era articolul lui F. Vlădica (1980) “despre moștenirea lui Odoblejaˮ, am fost admonestat de secretarii cu propaganda ai Comitetului județean de partid, Marius Cojocaru și Elena Catrina, și somat să nu mai publicăm nimic despre Odobleja.

Odobleja a dat lui Vasile Pârvănescu, directorul Bibliotecii județene, un sac cu manuscrise, fără inventar, care, se pare, conținea și manuscrisul ˮLogica“, care a dispărut.

Prof. Daniel Viorel

Arhiva personală ing. Ștefan Odobleja, copie dactilo, 11 p.


[1] Datat după conținut (n.n. – T.R.).

Norbert Wiener, Cibernetica sau știința comenzii și comunicării la ființe și mașini, Ed. științifică, București, 1966