Academia Română: “Dacă prestigiul oricărei instituţii este dat de calitatea celor care fac parte din ea, atunci acest adevăr este valabil mai mult ca oriunde în cazul Academiei Române, care, de la înfiinţare şi până în prezent, a numărat printre membrii ei ilustre personalităţi ale ştiinţelor, literelor şi artelor, între care: … Ștefan Odobleja, descoperitorul ciberneticii“, https://acad.ro/academia2002/acadrom/pag_ist_mem.htm

  • Odobleja milita pentru modelarea comportamentelor organismului uman pentru a ajunge la modele în rezonanță cu gândirea omului, cu gândirea naturală. Sub aceste aspecte, „Psihologia consonantistă“ a fost și este o lucrare fundamentală, de bază, a științelor, de rezonanță și consonanță a științelor, o comoară a gândirii creative românești, de vreme ce teoria modelării a fost utilizată în știință și în aplicații practice, în cibernetică în primul rând, căci aceasta are la temelie teoria modelelor rezonante” Acad. Alexandru SURDU, la ediția din anul 2018.
  • Valoarea unei opere ștințifice se judecă după influența pe care o exercită asupra evoluției științei. Mai există în știință și drumuri care se înfundă, râuri care în loc să se verse în fluvii și, prin acestea, în mări și oceane, eșuează într-un mic lac sau pur și simplu într-o băltoacăSolomon Marcus (1925-2016)

Dr. Ștefan Odobleja, Fonoscopia. O nouă metodă de explorare clinică, Ed. Universitaria Craiova, 2012 (ed. în limba română de Ștefan Odobleja jr., traducere – Aurelia-Felicia Cotoroianu, coord.- N. Popescu, D. Pleniceanu)

CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ & TRANSDISCIPLINARITATEA

  • Există domenii de cercetare științifică, cum se va vedea în cuprinsul acestei cărți, care au fost explorate din diferite puncte de vedere: al matematicii pure, al statisticii, al electrotehnicii și al neorofiziologiei. În aceste domenii, fiecare noțiune capătă o denumire specială din partea fiecărui grup de specialiști și multe cercetări importante se efectuează de trei sau de patru ori. Totodată, alte cercetări importante sunt frânate din cauză că într-un domeniu sunt necunoscute rezultatele devenite deja clasice în domeniul alăturat. Tocmai aceste regiuni de frontieră dintre diferitele științe oferă unui cercetător bine pregătit posibilitățile cele mai favorabile. Dar ele sunt totodată, cele mai refractare la procedeele rutinare de abordare în bloc și la diviziunea muncii. Dacă dificultățile pe care le prezintă
    o problemă de fiziologie sunt, în esență matematice, zece fiziologi care nu cunosc matematica nu vor realiza mai mult decât un singur fiziolog ignorant în matematică. Dacă un fiziolog care nu cunoaște matematica lucrează împreună cu un matematician care nu cunoaște fiziologia, primul nu va fi capabil să exprime problema în termenii cu care celălalt să poată opera, iar cel de-al doilea va fi incapabil să dea răspunsului o formă accesibilă primului.

    Dr. Roseblueth a subliniat întotdeauna că adevărata explorare a acestor pete albe de pe harta științei poate fi întreprinsă numai de un colectiv de oameni de știință, fiecare specialist în domeniul său, dar posedând totodată cunoștințe fundamentale din domeniile colegilor săi. În plus, este necesar ca toți să fie obișnuiți să lucreze împreună, să cunoască deprinderile intelectuale ale celorlalți și să aprecieze importanța ideilor noi emise de colegi înainte ca aceste idei să fi căpătat o expresie formală definitivă.
    Unui matematician nu i se cere priceperea de a conduce un experiment de fizilogie, dar el trebuie să înțeleagă un asemenea experiment, trebuie să știe să-l critice și, totodată, să poată sugera experimente noi. Unui fiziolog nu i se cere priceperea de a demonstra o anumită teoremă sau problemă, dar fiziologul trebuie să fie capabil să înțeleagă semnificția ei pentru fiziologie și să indice matematicianului ce trebuie să urmarească
    .” Norbert Wiener, Cibernetica, 1966 (traducere).

1966 Wiener – Cibernetica vs St. Odobleja 1938 from MarinVlada2

OBSERVAȚII. Se știe că, dr. A. Rosenblueth, Kurt Levin, psiholog, precum și matematicianul Norbert Wiener, reprofilat după 1938 la psihologie și neurofiziologie, au deținut informații despre “Psihologia consonantistă” a savantului român Ștefan Odobleja. Această lucrare le-a stârnit interesul de a o consulta în original. Matematicianul Wiener cunoștea foarte bine limba franceză, conferențiind chiar în Franța, iar neurofiziologul Rosenblueth își facuse studiile medicale în Franța.  Sursa – M. Vlada, 15 ianuarie 2020, Cibernetica s-a născut în România – Cibernetica lui Ștefan Odobleja (1902-1978)http://www.c3.cniv.ro/?q=2020/prioritati

FIZICĂ – TEORIA RELATIVITĂŢII

DR. Ștefan Odobleja despre TEORIA RELATIVITĂŢII (pag. 650 din vol II original)

          Teoria relativităţii este un sistem confuz, incoerent, bolnăvicios.eterogen şi incomplet al metafizicii materialiste. El nu explică decât un număr foarte limitat de fenomene: această ipoteză nu are avantajul de a ne da o mare sinteză ştiinţifică, cum ar fi cazul, de exemplu al evoluţionismului. Domeniul său de explicare şi aplicare este foarte limitat: sferele eterice. Este o filozofie astronomică (sau încă mai mult: ultraastronomică), exclusiv spaţială şi existenţială: metafizică unidimensională a unui spaţiu cu patru dimensiuni(!), fără cauze şi fără legi, fără nici o preocupare pentru ceea ce urmează. Ea nu se desfăşoară deloc în timp (de altfel în ea timpul este negat).

            Concepţie cosmogonică fantezistă, ireală, imposibilă, absurdă, argumentată subtil până la misticism, în contradicţie cu cele mai elementare date din psihologie, lipsită de spirit critic, furnizând noţiuni de neconceput.

  • În ea se confundă timpul cu spaţiul (materializarea timpului: timpul este definit ca un fel de lungime).
  • În ea se confundă percepţia timpului cu timpul obiectiv.
  • În ea se confundă repaosul cu mişcarea.
  • În ea se confundă materia cu energia, ultima fiind materializată.
  • În ea se confundă lucrurile cu fenomenele.
  • În ea se confundă masa (atribut al materiei) cu viteza (însuşire a energiei, a mişcării).
  • În ea se confundă linia dreaptă cu linia curbă.
  • În ea se confundă fizica cu geometria.
  • În ea se confundă adevărul cu iluzia, realitatea cu visarea.

Spaţiul este materializat, plin de substanţă şi solidificat într – un anumit fel: conceput ca fiind limitat, finit şi curb. Această teorie a unui spaţiu şi a unui cer sferic ca un glob de cristal, este cea mai primitivă din câte au fost imaginate: este un primitivism reactualizat. Geometria lui Euclid este atacată în ea cu argumente sofisticate. – Cât despre fenomenul Fresnel – Fizeau (întârzierea unei raze de lumină sub acţiunea unui curent de apă de sens contrar) poate fi explicat cu teoria ondulatorie: el nu este argumentat decisiv în favoarea teoriei emisiei.

FENOMENUL DE REZONANŢĂ

Acad. prof. univ. Alexandru Surdu, preşedintele Secţiei de filozofie, teologie, psihologie şi pedagogie a Academiei Române

Când se vorbeşte despre Cibernetică, toţi vorbesc despre maşini şi despre tehnică. Odobleja nu era un tehnician. Lucrările lui Odobleja au fost concepute departe de tehnică. Studiile lui nu sunt nici astăzi realizate şi, ca să facem o comparaţie, toţi marii gânditori au o mare viziune. Lucrările lui Leibnitz şi ale lui Leonardo da Vinci nici astăzi nu sunt puse în practică. Lucrarea lui este mai mult decât atât, este ştiinţă. Odobleja este interesat de fenomenul rezonanţei, care este un fenomen simplist, pornind de la ecou, ecourile organismului transpuse în toate domeniile. În lucrarea ,,Fonoscopia” a încercat ascultarea organismului, a ecourilor pe care le are organismul.
A transpune, a compara prin rezonanţă un domeniu cu altul, Ştefan Odobleja când şi-a dat seama de descoperirile lui a început să lucreze, a lucrat zeci de ani în toate ştiinţele pentru a vedea care sunt mecanismele care ar putea să transpună acest fenomen dintr-un domeniu în altul şi după aceea într-o oarecare tehnică. Redăm mai jos prefaţa întocmită de Constantin Noica în lucrarea ,,Introducere în logica rezonanţei”, Editura ,,Scrisul românesc”, Craiova,1994, p.5 şi, prezentată în cadrul Simpozionului de către acad. Alexandru Surdu: Culegerea făcută din manuscrisele despre logică ale lui Ştefan Odobleja reprezintă – independent de interesul lor pentru întregirea psihologiei consonantiste – o interesantă contribuţie la formarea gândirii logice.
Logicienii de astăzi, atât de siguri pe procedeele şi calculele lor, ar putea lesne găsi că nu este destulă rigoare în paginile despre logică ale lui Odobleja. Dar şi ei trebuie să admită că, din momentul în care nu te interesezi numai de rezultetele gândirii logice, ci îţi propui problema constituirii ei, cum face Odobleja, descrierea căilor şi proceselor ce duc la formele logicii, sau chiar la formalismul ei este perfect îndeptăţită.
În acest sens, partea a doua a manuscrisului de faţă aduce contribuţii sugestive şi originale în timp ce partea I întârzie în chip justificat desigur, asupra consideraţiilor generale privitoare la logică. Începând de la tema sau prncipiul rezonanţei “( am putea spune: al consonanţei) între idei, lucrarea lui Odobleja propune şi descrie, sub numele de ,”principii”, câteva metode şi căi încă nesemnalate ale gândirii precum: dinamogenia şi ionhibiţia, nivelarea şi denivelarea, instantaneitatea şi acţiunea la distanţă, suprapunerea, alegerea inversată etc.
Socotim necesară tipărirea acestei lucrări, mai puţin ca o contribuţie directă la înnoirea logicii cât ca una indirectă la înnoirea perspectivelor şi punctelor de vedere ale culturii ştiinţifice de astăzi, o cultură în cadrul căreia ideile originale emise de Odobleja nu pot fi nesocotite. Dacă el nu a putut să le valorifice până la capăt, suntem siguri că, în cultura română cel puţin, ele vor putea trezi, prin noutatea şi cutezanţa lor, mari vocaţii creatoare, de care avem nevoie pentru calificarea noastră în cultura lumii.

MEDICINĂ & FARMACIE

Interacțiuni psihosomatice. Sursa: adaptare după Ștefan Odobleja (1982): Psihologia consonantistă, Editura științifică și Enciclopedică, București, p. 425.

Nicolae POPESCU, PSIHOSOMATICĂ CONSONANTISTĂ. Contribuția doctorului Ștefan Odobleja adusă conceptului de psihosomatică, Ediția a II-a completată și adăugită (în limba română), Editura Unuiversitaria, Craiova, 2016


În opera sa vastă “Psihologia consonantistă”, Ştefan Odobleja utilizează nouă legi universale (echivalenţei, echilibrului, compensaţiei, reacţiei, oscilaţiei, reversibilităţii, inerţiei, consonanţei, transformării) având la bază fenomenul de rezonanţă. Este primul care a încercat să aplice legea feedback-ului (legea reversibilităţii) în natură şi societate, la cât mai multe domenii ştiinţifice: filozofie, biologie, psihologie, sociologie, economie politică, matematică şi chiar medicină (psihoneurologia, psihofiziologia, psihopatologia, interpsihologia), ceea ce ne ajută să înţelegem mai uşor, interrelaţiile dintre factorii biologici, psihologici şi sociali, a conexiunilor dintre psihic şi somatic, în practica medicinii psihosomatice. Sintagma psihosomatica consonantistă, ne ajută să înţelegem mai bine circuitul psihosomatopsihic exprimat în plan psihofiziologic şi clinic, în opera lui Stefan Odobleja.

Prof. dr. Nicolae POPESCU – Născut la 03.04. 1951 în Drobeta Turnu Severin autorul a absolvit Institutul Medico-Militar în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti. A lucrat ca medic militar, medic şef la Brigada de grăniceri Drobeta Turnu-Severin, Centrul Militar Jud. Mehedinţi, Poliţia de Frontieră şi lector universitar la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, specialiarea kinetoterapie şi motricitate specială, în Centrul Universitar Drobeta Turnu-Severin al Universităţii din Craiova..În prezent deține un praxis de medicină de familie, în Drobeta Tr.-Severin.

Ștefan Odobleja, Psihosomatică consonantistă by Marin Vlada on Scribd

NICOLAE POPESCU and GRIGORE-ALEXANDRU POPESCU, CONSONANTIST PSYCHOSOMATICS, Contribution of doctor Stefan Odobleja to the concept of psychosomatic, LAP LAMBERT Academic Publishing, 2015

2002, Centenar Ștefan Odobleja by Marin Vlada on Scribd