Culegere alcătuită și îngrijită, note și indici de Tudor Rățoi și Ștefan Odobleja jr., Editura PUBLICITARIA 2020

De circa o jumătate de veac, doctorul Ștefan Odobleja ține treaz în jurul numelui său un interes larg. Contradictoriu în ansamblu și venit destul de târziu față de ceea ce ar fi meritat purtătorul numelui, acest interes a cuprins de-a lungul intervalului menționat categorii profesionale diverse, de la specialiștii recunoscuți în domeniul pe care l-a ilustrat Ștefan Odobleja, continuând cu presa și terminând cu un public nu tocmai avizat în problematica aferentă, dar stârnit de mesajele venite dinspre mass media scrisă românească începând cu anii ʼ70 ai secolului trecut.

SCURTĂ MOTIVARE
De circa o jumătate de veac, doctorul Ștefan Odobleja ține treaz în jurul numelui său un interes larg. Contradictoriu în ansamblu și venit destul de târziu față de ceea ce ar fi meritat purtătorul numelui, acest interes a cuprins de-a lungul intervalului menționat categorii profesionale diverse, de la specialiștii recunoscuți în domeniul pe care l-a ilustrat Ștefan Odobleja, continuând cu presa și terminând cu un public nu tocmai avizat în problematica aferentă, dar stârnit de mesajele venite dinspre mass media scrisă românească începând cu anii ʼ70 ai secolului trecut.
Astăzi, Ștefan Odobleja încă mai captează atenția multora, însă, ca și altădată, nu la nivelul așteptărilor și nu la nivelul celor clamate în diverse ocazii mai mult sau mai puțin oficiale și oficioase.
La atâta timp scurs de la declanșarea cazului Odobleja și după două volume oferite tiparului conținând corespondența fondatorului ciberneticii generalizate1, am socotit că e vremea să ne reamintim împreună în ce condiții s-a născut dezbaterea din jurul lui Ștefan Odobleja, al Psihologiei consonantiste și al ciberneticii apelând la cele ce s-au scris și s-au spus în publicistica vremurilor cu privire la acest caz.
În mod evident, cele ce vor putea fi găsite în paginile care urmează nu sunt lucruri inedite și nici nu cuprind tot ce s-a publicat pe aceste subiecte. Ele au apărut în timp, începând cu anii ʼ70 ai secolului trecut și până de curând, scopul lucrării de față fiind acela de a strânge într-un singur loc majoritatea – nu totalitatea – materialelor care pot să depună mărturie cu privire la acest caz.
Covârșitoarea majoritate a textelor (re)aduse în atenție sunt materiale de presă, apărute în unele reviste ale timpului sau în ziare. Alături de acestea sunt și unele articole, studii, referințe etc. cu caracter științific și cvasiștiințific publicate în reviste de cultură, având ca autori Ștefan Odobleja, Corespondență. Vol. I. Ediție alcătuită de Tudor Rățoi și Cristian Anița. Cuvânt înainte de Ileana Roman, Editura MJM, Craiova, 2002, 273 p.; Idem, Corespondență, vol. II. Ediție alcătuită de Tudor Rățoi și Ștefan Odobleja jr., Editura Terra Griphonis, 2018, 279 p. specialiști în materie, personalități care s-au ocupat nemijlocit și au studiat cu atenție opera lui Ștefan Odobleja.
Nefiind cazul și nici nevoie de intrat în fondul problemelor, cum cu siguranță se știe și cum era, de altfel, firesc în împrejurările date, cei care s-au pronunțat în chestiune au făcut-o încercând să dea răspuns la întrebările care s-au născut în jurul lui Odobleja: Este, într-adevăr, el fondatorul ciberneticii? Este psihologia consonantistă cartea de căpătâi a ciberneticii? Erau justificate revendicările omului de știință severinean în raport cu N. Wiener? Îl plagiase acesta din urmă pe Odobleja sau măcar îi cunoscuse lucrarea lui fundamentală? etc.
Parcurgând cele apărute se poate vedea cu claritate, cum bine observa la timpul respectiv unul dintre cunoscători, că Odobleja a fost întâmpinat cu neîncredere de către forurile academice, în timp ce pe alt plan și–a făcut prieteni și admiratori, dar și adversari neînduplecați. Și unii, și alții, direct sau indirect, i-au trezit îndârjirea și în aceste condiții au început să apară în presă tot mai insistente semnalări, comentarii și interviuri. S-a observat, de asemenea, că adepții lui Odobleja se diferențiau, unii considerându-l creatorul de fapt al ciberneticii, într-o formă generalizată, alții un precursor al ciberneticii, alături de alți doi români, medicul D. Danielopolu și inginerul Paul Postelnicu.
În câmpul ostilităților, punctele de vedere cel mai pertinente, echilibrate și nuanțate au venit, firește, din partea specialiștilor: acad. Mihai Drăgănescu, prof. Pantelimon Golu, prof. Mihai Golu, viitorul acad. Alexandru Surdu, dr. Victor Săhleanu, prof. N. Mărgineanu, dr. Al. Olaru, prof. Ion Stroie, prof. Ion Irimie, dr. ing. Marius Guran ș.a.
Din lectura textelor se vede însă că presa a avut o forță de percuție infinit mai puternică decât orice. Chiar oamenii de știință au recunoscut cu franchețe în numeroase rânduri că dacă presa n-ar fi exercitat o presiune atât de intensă, n-ar fi fost imposibil ca un caz Odobleja să nu fi apărut niciodată, cel puțin la dimensiunile la care s-a înfățișat acesta în anii 1974-1978 și mai departe până după 1980. Reviste precum “Flacăraˮ, ˮTribuna“, “Magazinˮ, ˮSăpătămâna“, ˮOrizont“ ș.a. au susținut o acerbă campanie pro Odobleja, cu impact major în mediul public și chiar științific. În paginile lucrării figurează, de pildă, două mese rotunde organizate de “Flacăraˮ și ˮMagazin“ la care au participat oameni de știință cunoscători ai operei odoblejiene și care au exprimat cu onestitate opiniile lor, nu întotdeauna integralmente de partea lui Odobleja, la problemele ridicate de redacții.
Ar fi de adăugat, de asemenea, interviurule găzduite de publicațiile vremii/vremurilor cu unii dintre cei mai îndreptățiți să se pronunțe cu privire la cazul Odobleja. La acest capitole, sunt de semnalat, în primul rând, interviurile luate de Liviu Petrina, în anii 1980 și 1981, profesorului dr. ing. Paul Postelnicu, respectiv acad. Ștefan Milcu, acesta din urmă, coleg de liceu și de facultate cu Odobleja, iar mai târziu, când autorul Psihologiei consonantiste își va revendiva recunoașterea paternității ciberneticii, unul dintre cei cu rol foarte important prin poziția lui evazivă, la adăpostul obiectivității științifice, în respingerea de facto și de jure a susținerilor fostului său coleg mai puțin favorizat de soartă.
În afara acestor interviuri, nu lipsesc nici convorbirile purtae chiar cu cel în jurul căruia se derulau discuțiile, doctorul Odobleja. Una dintre ele, însoțită de povestea împrejurărilor în care s-a desfășurat, este prima discuție care a fost dată publictății, în iulie 1973, în revista “Tribunaˮ de la Cluj, avându-l ca inițiator pe poetul Valeriu Armeanu, cel care poate fi considerat unul dintre deschizătorii dosarului Odobleja. Sunt apoi apoi interviul dramatic și tragic în același timp al lui Em. Valeriu, luat savantului cu puțin timp înainte de săvârșirea din viață și publicat în ˮFlacăraˮ, și interviul pe care i l-a luat Aristide Buhoiu în primăvara anului 1978, dar difuzat de Televiziunea Română abia în anul 1982.
Apoi… alte interviuri, cu fiul și moștenitorul savantului, ing. Ștefan Odobleja jr., ori cu alte perosnalități și personaje care s-au aflat la o distanță mai mare sau mai mică de cel aflat în centrul atenției.
E de subliniat că, privite în ansamblu și deopotrivă individual, producțiile mass media apărute de-a lungul vremii sunt extrem de inegale ca valoare. În foarte multe privințe ele sunt, redundante, totodată, unele aproape superficiale, reluând aproape obsesiv date și elemente de biografie și chiar de operă, eludând, din motive subînțelese, aspectele de profunzime și de substanță. Însă chiar și așa, ele nu sunt cu totul de neglijat, fiindcă au născut și au întreținut o atmosferă în jurul unui caz autentic, circumscris în mod cert istoriei științei românești și univerale.
În acest climat, au apărut demersuri de înțelegere și interpretare originale din partea unor oameni de condei precum Cezar Apreotesei, Ion Stroie, Ion Străchinaru, Gabriel Iosif Chiuzbaian ș.a., care și astăzi pot fi citite cu interes.
Acestora trebuie să li se adauge jurnaliști devotați cauzei lui Odobleja, plini de empatie, patetism și onestitate, care s-au apropiat de omul de știință severinean cu comprehensiune și perseverență timp de ani buni. Dintre aceștia, Ștefan Odobleja însuși a nutrit o prețuire specială pentru Liviu Timbus, secondat de Liviu Petrina, Cornel Nistorescu, Ovidiu Ioanițoaia, Cici Iordache și, în general, toată echipa de la ˮFlacăra“, iar de pe plan local Valeriu Armeanu, Ion Stroe-Oancea, Gelu Negrea și Constantin Negreanu.
Dintre cei de specialitate și bine introduși și familiarizați cu problematica psihologiei consonantiste și ciberneticii, inginerul Stelian Bajureanu de la Pitești pare să-i fi fost foarte apropiat și un devotat necondiționat. Cu el savantul a purtat o întinsă corespondență și, după cum e bine știut, Bajureanu l-a reprezentat la Congresul Internațional de cibernetică și sisteme de la Amsterdam, din 1978, unde, după spusele delegatului român, Ștefan Odobleja a obținut și consacrarea internațională. Un rol asemănător celui asumat de Stelian Bajureanu i-a revenit profesorului Ioan Cristescu din București, care l-a susținut pe Odobleja în periplurile sale bucureștene, ocazionate de participările savantului la manifestările științifice din Capitală, organizate în 1974-1975 și 1977, inclusiv la Congresul Internațional de cibernetică și sisteme din 1975.
Luate ca un tot, textele reunite în cele de față permit, în același timp, o judecată critică a ceea ce s-a spus și mai ales s-a angajat de-a lungul timpului că se va face în favoarea lui Odobleja. Dacă pe această bază s-ar trage o linie de bilanț, s-ar constata probabil că s-a înfăptuit foarte puțin, mai cu seamă în ultimele trei decenii. Este paradoxal, dar se pare că, împins de la spate sau cu de la sine voință, regimul comunist a fost mai darnic cu părintele psihologiei consonantiste. Căci lucrările importante pe marginea operei odoblejiene atunci s-au realizat: tipărirea versiunii românești a operei capitale a consonantismului, apariția – e drept întârziată – a celor două lucrări, “Psihologia consonantistă și cibermetica“ și “Logica rezonanțeiˮ, la care, se poate, eventual, alătura și versiunea în regim anastatic a ˮPsihologiei consonantiste“, tipărită de Iosif Constantin Drăgan în străinătate. Nu pote fi omis din această serie monumentul funerar executat de Adrian Curcan la cripta lui Ștefan Odobleja și care, din păcate, se știe că a fost furat.
După 1990, înfăptuirile majore au fost puține. Printre cele care vor rămâne se numără alegerea lui Ștefan Odobleja ca membru post mortem al Academiei Române și refacerea casei memoriale din satul care astăzi îi poartă numele savantului, acest nou nume de localitate fiind el însuși un fapt demn de menționat, dar și el și casa memorială sunt rezultatul perseverenței și dăruirii inginerului Ștefan Odobleja jr. Autoritățile – și cele județene și cele locale – au tratat, din păcate, mai degrabă cu indiferență proiecte majore de tipul celui propus cu câțiva ani în urmă de același Adrian Curcan, pentru ridicarea unui monument impozant simbolizând consonantismul pe una din arterele principale ale Severinului.
Simpozioanele anuale desfășurate sub genericul “Ștefan Odobleja – Eternitate la timpul prezentˮ se înscriu și ele în aria înfăptuirilor, dar la rândul lor sunt expresia eforturilor inginerului Șt. Odobleja prin fundația omonimă, care a luat naștere pe locul lăsat gol prin desființarea Academiei Internaționale de Cibernetică Generalizată cu sediul la Lugano și a filialei sale de la Oradea, după moartea lui Iosif Constantin Drăgan (în 2008) și, respectiv, a rectorului Universității din Oradea, Teodor Maghiar (în 2012).
Demersuri de cercetare și publicare semnificative pornind de la consonantism în general și de la psihologia consonantistă și logică în particular au fost continuate de către acad. Alexandru Surdu, iar mai nou de către dr. Nicolae Popescu din Drobeta-Turnu Severin, care, de câteva decenii, este preocupat în mod special de opera lui Ștefan Odobleja, în legătură cu care, singur sau în colective din care au făcut parte și alți cercetători cu specializare medicală, a publicat articole și cărți: Psihosomatica consonantistă – Contribuția doctorului Ștefan Odobleja adusă conceptului de psihosomatică (2 ed.), Universitaria Craiova (2016, versiunea în lb. rom.); Consonantist Psychosomatics – Contribution of doctor Stefan Odobleja to the concept of psychosomatics, LAMBERT Academic Publishing, Saarbrϋcken (2015, versiunea în lb. germ., în colab.); Fonoscopia – O nouă metodă de explorare clinică, dr. Şt. Odobleja, prefaţă: dr. Nicolae Popescu, coord. dr. Nicolae Popescu şi ing. Ştefan Odobleja jr., Universitaria (2011), Consonantism şi multidisciplinaritate – ,,Corelaţii psihosomatice în kinetoprofilaxia primară şi secundară”, Universitaria (2006).
Recitind aceste texte, nu e prea greu de ajuns la concluzia că posteritatea are încă mari datorii față de Ștefan Odobleja. Una dintre ele a revenit adesea în referirile celor care s-au considerat îndreptățiți să ia atitudine în cazul Odobleja, semnalând nevoia sinonimă cu obligația subînțeleasă de a continua studiul celor câteva zeci de mii de file document ce compun fondul arhivistic personal de la Arhivele Naționale Mehedinți. Aceste documente sunt demult prelucrate arhivistic, mai mult sunt chiar microfilmate în cea mai mare parte în vederea asigurării și prezervării ca arhivalii cu valoare specială. Ele își așteaptă demult cercetătorii, numai că, din motive necunoscute, ei întârzie să apară. Pare să nu se confirme încă previziunea lui Constantin Noica conform căruia manuscrisele lui Ștefan Odobleja “ar putea să contribuie la înnoirea perspectivelor și punctelor de vedere ale culturii științifice de astăzi …

Dacă el nu a putut să le valorifice până la capăt, suntem siguri că, în cultura română cel puțin, ele vor trezi, prin noutatea și cutezanța lor, mari vocații creatoare, de care avem nevoie pentru calificarea noastră în cultura lumiiˮ.
Consolarea ar putea veni din împrejurarea că în știință timpul are alte dimensiuni și din convingerea că această (re)întâlnire a multora cu părintele psihologiei consonantiste și al logicii rezonanței nu numai că nu va fi ultima, dar le va redeștepta interesul pentru un cerc de probleme și reflecții cu consecințe atât de interes propriu cât și în favoarea unei cauze care n-ar trebui considerată nicicând periferică sau pierdută.
Ori poate o fi adevărat ceea ce savantul îi spunea lui Valeriu Armeanu în 1973, anume că din iubire prea mare pentru idei, la un moment dat îți este/ne este indiferent ce se întâmplă cu ele. Poate tocmai pentru faptul că le iubim prea mult, “Pe urmă, când le vezi în casă la altul, te apucă teama. Da, eu am trăit cu teama – spunea Odobleja în acel interviu – de a nu perturba un întreg și de bune impresii pe care snobismul le-a întreținut și le mai întreține încă în privnița lui N. Wiener. Nu le-am divulgat originea indigenă, ca nu cumva să nu li se acorde aceeași importanță ca până aici. Și uite așa se împacă soarta cu viațaˮ.

Tudor Rățoi, Ștefan Odobleja jr.

IN ENGLISH, Dr. Ștefan Odobleja in the journalism of the times – 2020 – http://c3.icvl.eu/2020/odobleja-2020

d

CUPRINS

Scurtă motivare (Tudor Rățoi, Ștefan Odobleja jr.)……………………….5
Cezar Apreotesei:
Cibernetică, Guvernare, Chivernisire……………………………..11
Valeriu Armeanu:
Un pionier al ciberneticii: Dr. Ștefan Odobleja………………….13
L-au cunoscut pe Ștefan Odobleja. Poetul Valeriu Armeanu: Povestea unui interviu……………………………………………17
Ștefan Odobleja: tată și fiu………………………………………..21
Omagiu……………………………………………………………24
Constantin Atanasiu:
Plouă dintr-un curcubeu…………………………………………..25
Stelian Bajureanu:
Psihologia consonantistă și cibernetica…………………………..27
Moștenirea Odobleja…………………………………………….. 29
Andrada Bonea:
O minte sclipitoare redusă la tăcere de un regim totalitar………..33
Cibernetica s-a născut în România……………………………….35
Aristide Buhoiu:
Interviul luat doctorului Ștefan Odobleja la Hotel ˮTriumf“
(primăvara anului 1978)………………………………………….38
Mihai Buracu:
Savantul Ștefan Odobleja, victima unui rapt științific……………41
Emanuela Bușoi:
Idei pedagogice în opera lui Ștefan Odobleja…………………….46
Mariana Cenea, Nicolae Popescu:
Technique for implemnting affective consonance – case study….50
Romulus Cojocaru:
Odobleja și apoi Wiener și nu invers……………………………..61
Gabriel Iosif Chiuzbaian:
a b c Ștefan Odobleja……………………………………………..66
Euristica în concepția lui Odobleja……………………………….77
Ioan Cristescu:
Ce nu trebuie să uităm despre dr. Ștefan Odobleja (I)……………80
Ce nu trebuie să uităm despre dr. Ștefan Odobleja (II)…………..82
Ce nu trebuie să uităm despre dr. Ștefan Odobleja (III)…………83
Paula Dobroiu:
Biologia în viziunea consonantistă a lui Ștefan Odobleja……….86
Mihai Drăgănescu:
Concepția psihologică și conceptele cibernetice ale lui Ștefan
Odobleja…………………………………………………………91
Conceptele cibernetice ale lui Ștefan Odobleja………………….95
Dumitru Eliade:
Academia internațională de cibernetică generală “Ștefan
Odoblejaˮ……………………………………………………….101
ˮFlacăra“, revistă:
Memorial științific………………………………………………103
Odobleja inedit…………………………………………………..104
Memoriu al lui Ștefan Odobleja…………………………………107
Recunoașterea priorităților unui savant român………………….110
Momentul dreptății………………………………………………114
Gheorghe Florescu:
Schiță de portret – savantul în tinerețe – Ștefan Odobleja (1902-
1978)…………………………………………………………….115
Ion Gheorghe:
Un fapt un om. Precursor al ciberneticii…………………………118
Cristian Ghinea:
Adevăratul părinte al ciberneticii generalizate, Ștefan Odobleja,
trebuie repus în drepturi…………………………………………120
Ovidiu Ioanițoaia:
Prea lunga așteptare a doctorului………………………………..123
Ce mai face Ștefan Odobleja?…………………………………..128
Cici Iordache, Lionel Nițescu, Liviu Timbus:
Un om pentru eternitate: savantul severinean Ștefan Odobleja…129
Ion Jianu:
Academia de cibernetică și sistemologie “Odoblejaˮ……………143
Simpozion ˮȘtefan Odobleja – Eternitate la timpul prezent“……146
Corina Macavei:
Un monument pentru savantul Ștefan Odobleja…………………147
Savantul Ștefan Odobleja, părintele ciberneticii și comuniștii….148
“Magazinˮ, revistă:
Primul gânditor care smulge naturii secretul general al buclelor.153
Sebastian Manolea:
Ștefan Odobleja – ˮPsihologia consonantistă“…………………..160
Nicolae Mărgineanu:
Comentarii asupra interviului cu doctorul Odobleja……………161
Constantin Mustață:
Cu Ștefan Odobleja jr. despre cibernetică și părintele său (I)…..165
Cu Ștefan Odobleja jr. despre cibernetică și părintele său (IV)…168
Cu Ștefan Odobleja jr. despre cibernetică și părintele său (V)….172
Gelu Negrea:
Este Ștefan Odobleja întemeietorul ciberneticii?……………………..176
40 de ani de la fundamentarea ciberneticii generalizate…………177
Simpozionul Odobleja “un fapt de știință și conștiințăˮ…………179
Constantin Negreanu:
Învinsul victorios………………………………………………..181
Odobleja despre strămoșii săi……………………………………182
Cornel Nistorescu:
Eveniment Ștefan Odobleja: Introducere în logica rezonanței….184
Victor Niță:
Ne îmbolnăvesc nu doar microbii și toxinele……………………187
Ștefan Odobleja:
Aspecte neobișnuite ale ciberneticii din 1948…………………..189
Alexandru Olaru:
Psihoterapia în concepția psihologiei consonantiste……………194
Ștefan Odobleja…………………………………………………198
Cristina Olaru:
Prioritățile lui Ștefan Odobleja în gândirea contemporană științifică
și filozofică………………………………………………………202
Vasile Pârvănescu:
Crearea Academiei de Cibernetică Generală……………………207
Liviu Petrina:
Ștefan Odobleja…………………………………………………208
O personalitate care își așteaptă recunoașterea: Ștefan Odobleja 210
În istoria universală a științelor poporul românˮare un loc de
cinste“……………………………………………………………213
Dosarul Odobleja – Wiener……………………………………..220
Nicolae Popescu:
Ștefan Odobleja…………………………………………………232
Centenar Ștefan Odobleja……………………………………….238
Importanța sonografiei în medicina de familie………………….247
Proffesional stress……………………………………………….248
Psychosomatics and the physical kinetic therapy……………….259
Academy Member Dr. Ștefan Odobleja…………………………265
Ștefan Odobleja un precursor……………………………………272
Consonantist psychosomatics……………………………………274
De la psihofizică la psihosomatică în opera lui Ștefan Odobleja.276
Personalitatea umană și transplantul de organe… .……………..280
Tania Radu:
Recurs la istoria științei…………………………………………286
Tudor Rățoi:
O pagină din istoria științei românești…………………………..290
Fondul arhivistic personal Dr. Ștefan Odobleja…………………293
Un nou volum de corespondență Ștefan Odobleja………………297
http://www.Odobleja.ro/Savantul.php.:
Savantul Ștefan Odobleja……………………………………….305
Victor Săhleanu:
Danielopolu și dr. Șt. Odobleja – precursori în cibernetică…….308
Ion Străchinaru:
Cibernetica și psihologia consonantistă…………………………313
Ion Stroe-Oancea:
Restituiri…………………………………………………………317
Cercetând un tezaur de manuscrise………………………………321
Crâmpeie de viață……………………………………………….323
Ion Stroie:
Din nou despre moștenirea Odobleja……………………………326
Mi-e prieten Platon, dar adevărul îmi e și mai prieten…………..330
Cibernetica generalizată…………………………………………332
Părintele științei cibernetice……………………………………..335
Pavel Suian:
Moștenirea Odobleja…………………………………………….339
Alexandru Surdu:
Ștefan Odobleja: Definiția conceptelor logice…………………..341
Centenar Ștefan Odobleja……………………………………….346
Ștefan Odobleja – logica rezonanței…………………………….350
Dan Șalapa.
Ștefan Odobleja – eternitate la timpul prezent…………………..354
Ștefan Odobleja este fondatorul ciberneticii…………………… 356
Dumitru Șonea:
Un portret pentru eternitate………………………………………359
Victor Șonea:
Ștefan Odobleja sau Idealul cunoașterii…………………………360
Liviu Timbus:
Cu zece ani înaintea lui Norbert Wiener…………………………362
Moștenirea Odobleja…………………………………………….367
Românul Ștefan Odobleja, părintele legitim al ciberneticii……..369
Ciudatele hiatusuri de memorie ale unui dascăl…………………374
Un savant mexican despre lucrările doctorului Odobleja……….376
Cum este valorificată creația lui Ștefan Odobleja?… ……………379
Ștefan Odobleja, părinte al ciberneticii………………………….381
Ștefan Odobleja. Zgomot și uitare………………………………384
Gheorghe Țigănele:
Centenar Ștefan Odobleja……………………………………….385
Emanuel Valeriu:
Ultimul interviu al savantului Ștefan Odobleja…………………386
“Viitorulˮ, ziar:
Doctor Ștefan Odobleja…………………………………………391
Opinii despre geniul creator……………………………………..392
Andronie Vișan:
Ștefan Odobleja: omagiu creatorului ciberneticii generale………393
Florian Vlădica:
Însemnări despre dr. Odobleja…………………………………..397
Varia……………………………………………………………………403

Lasă un răspuns