Fundația “Ștefan Odobleja” Drobeta-Turnu Severin – președinte Ștefan Odobleja jr, anunţă cu sincere regrete stingerea din viață, vineri 11 decembrie 2020, la vârsta de 82 de ani, a acad. Alexandru SURDU (24 februarie 1938 – 11 decembrie 2020), Membru titular al Academiei Române, Președintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie, Director al Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Personalitate marcantă a filosofiei și culturii românești, academicianul Alexandru SURDU a participat la dezvoltarea domeniului filosofic, prin contribuţii originale în logică şi în filosofie, fiind autorul unei noi teorii logice şi al unui sistem filosofic original. În 2014 a fost ales vicepreşedinte al Academiei Române.

MOTTO: “Odobleja milita pentru modelarea comportamentelor organismului uman pentru a ajunge la modele în rezonanță cu gândirea omului, cu gândirea naturală. Sub aceste aspecte, „Psihologia consonantistă“ a fost și este o lucrare fundamentală, de bază, a științelor, de rezonanță și consonanță a științelor, o comoară a gândirii creative românești, de vreme ce teoria modelării a fost utilizată în știință și în aplicații practice, în cibernetică în primul rând, căci aceasta are la temelie teoria modelelor rezonante” Acad. Alexandru Surdu, Simpozionul “Ștefan Odobleja”, ediția din anul 2018.

Activitatea și opera științifică

  • Născut la 24 februarie 1938 la Brașov, a absolvit Liceul „Andrei Șaguna”, apoi a urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1958–1963), după care și-a început cariera la Centrul de Logică al Academiei Române (1964–1975), unde a devenit un apropiat colaborator al filosofului Constantin Noica. A beneficiat, în această perioadă, de o bursă de studii în logică simbolică și fundamentele științelor la Institutul de Matematici al Universității din Amsterdam (1969–1970). A obținut titlul de doctor în filosofie în 1976 (cu lucrarea Logica clasică și logica matematică), perioadă în care a contribuit semnificativ și în domeniul logicii intuiționiste (Elemente de logică intuiționistă, 1976).
  • A dezvoltat o serie de contribuții originale în domeniul logicii, care culminează cu introducerea unei noi teorii logice („logica formelor prejudicative”) și teoretizarea unui nou tip de logică, pe care o va numi „logică dialectico-speculativă”, ambele pregătind teoretic sistemul de mai târziu, care, iată, rămâne acum neîncheiat. Foarte însemnată pentru filosofia românească este lucrarea Actualitatea relației gândire–limbaj. Teoria formelor prejudicative (1989), care, pornind de la Categoriile lui Aristotel, instituie un nou domeniu al logicii, cel al „relaţiilor prejudicative”.
  • Din cele șase volume în care preconizase a-și expune sistemul filosofic, au apărut până astăzi doar patru (Filosofia pentadică I. Problema Transcendenței, 2007; Filosofia pentadică II. Teoria Subsistenței, 2012; Filosofia pentadică III. Existența nemijlocită, 2014; Filosofia pentadică IV. Teoria Ființei, 2020). Alte lucrări importante ale sale sunt: Neointuiționismul, 1977; Pentamorfoza artei, 1993; Contribuții românești în domeniul logicii în secolul XX, 1999). Se cuvine să amintim aici editarea, împreună cu Constantin Noica, a fragmentelor din Critica rațiunii pure traduse de Eminescu (Mihai Eminescu, Lecturi kantiene, 1977); de asemenea, a editat și comentat Scrierile de logică ale lui Titu Maiorescu (1988), precum și Micul compendiu asupra întregii învățături a logicii al lui Dimitrie Cantemir (1995).

Creator de sistem filosofic și creator de școală filosofică

  • Nu doar creator de sistem filosofic, Alexandru Surdu a fost și creator de școală filosofică. Ca profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1995–2007), a contribuit la formarea unui număr însemnat de cercetători, dintre care nu puțini sunt cei care caută să valorifice o seamă dintre ideile sale. S-a aflat la conducerea Institutului de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române din 1997, iar între 2014 și 2018 a fost vicepreședinte al Academiei Române. Personalitate influentă și activă în viața culturală românească, cu o gândire unitară și o operă care cuprinde zeci de volume și sute de studii şi articole, inițiator al unor serii de simpozioane itinerante în principalele centre universitare din România (dedicate lui Constantin Noica și C. Rădulescu-Motru), Alexandru Surdu a fost o personalitate de prim rang a filosofiei românești.

Mare patriot, profund atașat de spiritul românesc

  • Academicianul Alexandru Surdu a fost un mare patriot, profund atașat de spiritul românesc, de sentimentul românesc al ființei, de valorile noastre identitare, de limba, cultura și civilizația românească, ale căror valori le-a promovat în întreaga sa operă și pe care le-a cultivat celor tineri. I-a admirat și prețuit pe Eminescu, Titu Maiorescu, Blaga, Motru, Noica, Odobleja, pe toți marii gânditori ai culturii noastre, pe care i-a promovat în opere de mare valoare științifică, contribuții fundamentale la filosofia și cultura românească. A fost un profesor respectat și iubit de către studenți și de întregul corp profesoral.

Admirator al operei savantului Ștefan Odobleja

Marele Profesor și Filosof acad. ALEXANDRU SURDU a fost un admirator înfocat al operei savantului Ștefan Odobleja, inventatorul ciberneticii, și un prieten neobosit al Fundației “Ștefan Odobleja” din Drobeta-Turnu Severin, participând întotdeauna la toate evenimentele în memoria savantului Ștefan Odobleja.

Articole și studii despre opera lui Odobleja

  1. Ștefan Odobleja: Definiția concepțiilor logice, în: „Ramuri“, nr. 12, 1981;
  2. Considerații asupra manuscrisului „Logica“ al lui Ștefan Odobleja, în: „Școala Mehedințului“, VIII-IX, Drobeta Turnu-Severin, 1982;
  3. Logica lui Ștefan Odobleja în vol. Cibernetica generalizată, Editrice Nagard, Roma, 1982;
  4. Ștefan Odobleja: Raportul logicii cu alte științe, în: „Forum“, XXIV, nr. 3, 1982;
  5. Ștefan Odobleja: Introducere în logica rezonanței, Editura „Scrisul Românesc“, Craiova, 1984 (Prefață de C. Noica);
  6. Începuturile diateticii binare, în: „Astra“, XIX, nr. 10, 1984; Logica rezonanței a lui Ștefan Odobleja, în: „Ramuri“, nr. 10, 1984;
  7. Dialectica binară în viziunea lui Ștefan Odobleja, în: „Forum“, XXXI, nr. 4, 1989;
  8. Sur la logique de la résonance de Ștefan Odobleja, în: „Noesis“, XXI, 1996;
  9. Psihologia consonantistă și logica rezonanței la Ștefan Odobleja, în: „Argeș“, II (36), nr. 9 (240), 2002;

Nencescu Marian: Un învățător al neamului: academicianul-profesor Alexandru Surdu

Dragi prieteni, n-aș fi vrut niciodată să scriu acest text. Destinul a făcut să fie așa. Și cum în orice întâmplare este un tâlc, poate că și sfârșitul vieții pământești a profesorului Surdu ne vestește că, undeva, nevăzut începe să licărească o nouă lume. Mai bună, mai frumoasă, sau din contră, cruntă și tragică, nu știm. Să mergem zilele acestea la Biserică și să aprindem o lumină pentru sufletul profesorului Alexandru Surdu“, Vă îmbrățișez frățește, Nencescu Marian

  • “A fost, cu siguranță cel mai important filosof român al vremurilor noastre. Dar a fost și bibliotecar și etnograf, psiholog și istoric, estetician și meloman rafinat, cu totul un veritabil om de știință, după modelul marilor enciclopediști, de la Cantemir, la Eminescu, Hasdeu, ori Nicolae Iorga. A fost și un desăvârșit jurnalist cultural, rodul articolelor sale, risipite de mai bine de patru decenii în presa românească din toată țara, fiind valorificat în cea mai amplă enciclopedie culturală a vremurilor noi, ciclul Vocațiilor filosofice românești, ajuns, forțat de destin, doar la volumul al 13-lea. Și ce proiecte editoriale au mai rămas pe șantier …
  • Alexandru Surdu s-a străduit să desprindă mereu, și ne-a îndemnat și pe noii, discipolii săi, s-o facem, istoria vie, dilaectico-speculativă, filosofia ce reunește prezentul cu trecutul, ambele fiind „piedestalul viitorului”. Credea sincer că filosofia e ceva plăcut, în orice caz ceva care rămâne în urma noastră. Asta pentru că ce este, a fost deja, pe principiul eminescian că „azi o vedem și nu e” , iar ce va fi nu știm, căci nu vom mai fi. Este un model de gândire ciclică, venit, pe filiera lui Constantin Noica, direct de la Eminescu și care a aparținut, ne asigura adesea Profesorul, unui filon de simțire ce se trage dintr-un trecut ce ne copleșește cu foța sa germinativă.
  • Anul ce acum se încheie cu atîta tristețe ne-a adus nouă, jurnaliștilor profesioniști, și bucuria de a-l avea alături pe profesorul Alexandru Surdu, în Gala Eminescu. Lauraet al Premiului Național Mihai Eminescu, Profesorul a făcut, prin editarea scrierilor germane ale poetului, cel mai important dar adus culturii române: recuperarea lui Mihai Eminescu, filosoful. Cândva, Constantin Noica spunea că e bine că marele nostru poet nu a stăruit în filosofie, căci așa am fi pierdut un mare poet. În cazul profesorului Alexandru Surdu nu putem decât să ne bucurăm că nu a dat curs întru-totul chemărilor și impulsurilor tinerești. A urmat calea filosofiei, împotrivindu-se ispitelor firești, iar dacă a reușit să stârnească „bufnița Minervei” este și pentru că filosofia sa a fost și va rămîne mărturia readucerii aminte”.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Înmormântarea cu onoruri naționale, Cimitirul BELLU București, 15 decembrie 2020

g

Alte informații: M. Vlada, Site acad. Alexandru Surdu, https://sites.google.com/g.unibuc.ro/surdu

  • Ultimul discurs al acad. Alexandru Surdu la CISO 2020 Ștefan Odobleja, 10 octombrie 2020, Drobeta Turnu Severin. Explicații privind faptul că Odobeja a fost un geniu – veți înțelege conceptele de CONSONANȚĂ și REZONANȚĂ prin care a inventat CIBERNETICA, o nouă știință.

Lasă un răspuns