Ștefan Odobleja în volumul aniversar “Civilizaţia românească 12” – Știinţa şi Tehnologia Informaţiei în România, Academia Română, 2018

Ștefan Odobleja în volumul aniversar “Civilizaţia românească 12” – Știinţa şi Tehnologia Informaţiei în România, Academia Română, 2018

Volum coord. de FLORIN GHEORGHE FILIP și apărut cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale în cadrul parteneriatului încheiat cu Academia Română, EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE, Bucureşti, 2018 (ISBN 978-973-27-2955-7).

În Adunarea Generală a Academiei Române din 24 noiembrie 1998, academicianul Mihai Corneliu Drăgănescu definea Ştiinţa şi tehnologia informaţiei ca fiind „domeniul multidisciplinar al ştiinţei și tehnologiei care stă la baza societăţii informaţionale şi care cuprinde substratul fizic al informaţiei, telecomunicaţiile, calculatoarele, software, sistemele informatice, informatica teoretică și teoria informaţiei, Internetul, tehnologia Web, automatica și teoria sistemelor precum și aplicaţiile specifice în cele mai diverse domenii: economie, sociologie, medicina electronica, biologie informaţională, filosofia informaţiei etc”. Conţinutul volumului de faţă a fost gândit plecând de la definiţia de mai sus şi conţine capitole în care se descriu, în contextul evoluţiilor din domeniu de pe plan internaţional, principalele momente, oameni și realizări care au contribuit la progresul Ştiinţei și tehnologiei informaţiei în România şi, în plan mai larg, al sectorului TI&C (Tehnologia informaţiilor și comunicaţiilor). Ref.: Filip, Florin Gheorghe (coord.) CIVILIZAŢIA ROMÂNEASCĂ 12, ŞTIINŢA ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ÎN ROMÂNIA, EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2018 (ISBN 978-973-27-2955-7)https://academiaromana.ro/sectii/sectia14_informatica/sti/doc2020/d0526-STI-Romania.pdf

  • Capitolul “Precursori români ai comunicaţiilor moderne, creatori de şcoală” (Victor
    Croitoru), secțiunea COMUNICAŢIILE DIN SECOLUL AL XX-LEA STIMULEAZĂ ŞI SUNT STIMULATE DE SPECIALIŞTII ROMÂNI – pag. 252

Bazat pe psihologie, Ștefan Odobleja elaborează și publică lucrarea Psichologie consonantiste (1938– 1939, 860 pagini, Paris), „lucrare de pionerat în știința ciberneticii” (Gh. Ștefan, citat [PRC79]), „cu o viziune cibernetică generalizată”. Ca lege universală, pentru Ștefan Odobleja, legea reversibilității (legitatea cibernetică) se aplică tuturor proceselor din natură și societate (M. Drăgănescu–citate din [PRC79]). Și, ceea ce trebuie să remarcăm este faptul că principiile formulate de Ștefan Odobleja la 10 ani după apariția acestei lucrări au fost consacrate ca cibernetice prin lucrarea care este prin consens considerată ca întemeind această știință, lui Norbert Wiener (Gh. Ștefan – citat [PRC79]).” pag. 257.

CONCLUZII … Mai mult, am remarcat mai multe contribuţii româneşti (precum cele ale lui:
A. Maior, I. Constantinescu, D. Hurmuzescu, N. Vasilescu-Karpen, T. Tănăsescu, Gh. Cartianu, S. Condrea, Șt. Odobleja, Edm. Nicolau, M. Drăgănescu, Al. Spătaru, P. Postelnicu, M. Săvescu, Ad. Mateescu ș.a.), care n-au cum să lipsească dintr-o istorie a domeniului comunicaţiilor
.

  • Capitolul “CONTRIBUŢIA AUTOMATICII ROMÂNEŞTI LA DEZVOLTAREA CIVILIZAŢIEI” (IOAN DUMITRACHE) pag. 294
    Automatica, ca și parte integrantă a ciberneticii, a beneficiat de conceptele introduse de savantul român dr. Ștefan Odobleja în lucrarea de sinteză Psychologie consonantiste, publicată în 1938 la Lugoj și difuzată prin Librairie Maloine din Paris și de Norbert Wiener prezentată în lucrarea Cybernetics, publicată în 1948. În ambele lucrări se subliniază importanța reacției negative în buclele de reglare existente în cadrul sistemelor biologice și tehnice, automatica având la bază principiul reacției negative. Printre precursori ai ciberneticii, cu reale contribuții fundamentale, găsim personalități marcante ca: prof. dr. Daniel Danielopolu, Ștefan Odobleja, Paul Postelnicu. D. Danielopolu și Ștefan Odobleja și-au elaborat lucrările fără a cunoaște rezultatele inginerilor din domeniul electronicii și automaticii, care vizau principiile reacției negative și pozitive în domeniul amplificatoarelor și oscilatoarelor, demonstrând rolul reacției negative în sistemele biologice organizate ierarhic cu multiple bucle de reglare și autoreglare. Prof. univ. dr. ing. Paul Postelnicu ca electronist cunoscător al efectului reacției negative în buclele de reglare și în amplificatoarele electronice, prezintă, în anul 1945, o viziune cibernetică asupra vieții, pe care o aplică la apariția și evoluția ei, considerând că bucla cibernetică (reacție negativă) este o proprietate a materiei în general [1], evidențiind o concepție biocibernetică. D. Danielopolu are o viziune biosistemică, cibernetică a organismului uman încă din anul 1923. Astfel, în 1928 evidențiază reacția negativă în sistemul neurovegetativ, conexiunea inversă pozitivă, în perioada 1923–1932, la sistemul nervos vegetativ sesizând neliniaritățile care intervin în elementele și circuitele neurologice. Se poate afirma că D. Danielopolu este un precursor al biociberneticii pe plan mondial, un precursor al teoriei sistemelor biologice și al medicinii cibernetice, așa cum este caracterizat de dr. C. Bălăceanu-Stolnici în [1]. Cea mai importantă contribuție la dezvoltarea ciberneticii generalizate a avut-o dr. Ștefan Odobleja prin definirea legii reversibilității a buclelor închise cu aplicații în toate domeniile din natură și societate. [4] Șt. Odobleja afirmă că un sistem complex are o comportare determinată de interacțiunea buclelor multiple construind astfel o viziune cibernetică cuprinzătoare, care a condus la dezvoltarea sistemelor inteligente artificiale.
    Rolul celor trei precursori ai ciberneticii prin gândirea și viziunea lor inovativă este de necontestat și numai contextul național și internațional defavorabil a condus la pierderea unor priorități și a unei recunoașteri internaționale a contribuțiilor românești la dezvoltarea cunoașterii umane.
  • Capitolul “INFORMATICA ECONOMICĂ: TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR” (ION IVAN) pag. 397
    Participarea cu comunicări a multor specialiști din țara noastră la Congresele Mondiale de Cibernetică de la Amsterdam, din 1978 și de la Londra, din anul 1987 arată deschiderea de care au dat dovadă cercetătorii, cadrele didactice universitare, dar și informaticienii din producție de a face cunoscute rezultatele muncii lor în lucrări bine primite de fiecare dată de auditoriu. În 1980, a apărut lucrarea Cibernetica și progresul societății, la Editura Politică, în care au fost publicate comunicările specialiștilor români trimise și acceptate la Congresul de Cibernetică de la Amsterdam din 1978. Acolo au fost incluse cele 21 de lucrări ale cercetătorilor din țara noastră, acoperind toate cele 322 de pagini ale volumului. Unele dintre lucrări au abordat problemele actuale de atunci ale ciberneticii economice, avândui autori pe Manea Mănescu, Ștefan Bărlea, Moisă Altăr, Radu Șerban, Florica Luban, Ștefan Odobleja, și Constantin Virgil Negoiţă. Lucrările din domeniul informaticii economice i-au avut autori pe Valeriu Pescaru, Ioan Catona, Ludovic Tovissi, Ion Ivan, Emil Moscovici, Gabriel Diaconescu și Constantin Bilciu. Participarea cu comunicări a multor specialiști din țara noastră la Congresele Mondiale de Cibernetică de la Amsterdam, din 1978 și de la Londra, din anul 1987 arată deschiderea de care au dat dovadă cercetătorii, cadrele didactice universitare, dar și informaticienii din producție de a face cunoscute rezultatele muncii lor în lucrări bine primite de fiecare dată de auditoriu. În 1980, a apărut lucrarea Cibernetica și progresul societății, la Editura Politică, în care au fost publicate
    comunicările specialiștilor români trimise și acceptate la Congresul de Cibernetică de la Amsterdam din 1978. Acolo au fost incluse cele 21 de lucrări ale cercetătorilor din țara noastră, acoperind toate cele 322 de pagini ale volumului. Unele dintre lucrări au abordat problemele actuale de atunci ale ciberneticii economice, avândui autori pe Manea Mănescu, Ștefan Bărlea, Moisă Altăr, Radu Șerban, Florica Luban, Ștefan Odobleja, și Constantin Virgil Negoiţă. Lucrările din domeniul informaticii economice i-au avut autori pe Valeriu Pescaru, Ioan Catona, Ludovic Tovissi, Ion Ivan, Emil Moscovici, Gabriel Diaconescu și Constantin Bilciu. Pe drept cuvânt, Ștefan Odobleja este numit precursor al ciberneticii prin cele două volume însumând 504 pagini ale lucrarării Psychologie consonantiste, apărută la Paris, la editura Maloine, în anii 1938 și 1939, pe când autorul avea în jur de 36 de ani. Autorul, medic militar, a identificat elementele care stau la baza proceselor cibernetice, bazate pe reacția inversă, având formulări echivalente cu cele cunoscute din cibernetica modernă. Lucrarea a apărut în limba română în 1978, cu titlul consonantistă şi cibernetica, la Editura Scrisul românesc din Craiova, adică patruzeci de ani mai târziu, în care a fost reconsiderată valoarea sa științifică, iar autorului ei i s-au creat ocazii multiple de a evidenția ideile incluse în teoria sa modernă la conferințe și simpozioane științifice de prestigiu, unde specialiștii de pretutindeni i-au recunoscut valoarea științifică a rezultatelor sale din domeniul de început al ciberneticii.
  • Capitolul “O SECŢIE DE „ŞTIINŢA ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI LA ACADEMIA ROMÂNĂ” FLORIN GHEORGHE FILIP pag 442
    PRECURSORI Secţia de știința și tehnologia informației s-a format la începutul anului 1992 cu un număr de şase membri ai Academiei Române, proveniţi din Secţia de știinţe tehnice : acad. Mihai Corneliu Drăgănescu, prof. Dan Dascălu, prof. Petre Stoica, dr. Gheorghe Tecuci, dr. Florin Gheorghe Filip (membri corespondenţi) şi dr. Victor Toma (membru de onoare). La aceştia a fost adăugat numele lui Vasile Mihai Popov, membru corespondent din 1963, stabilit în SUA. Trebuie remarcat faptul că o serie de eminenţi membri ai Academiei Române au anticipat prin opera lor apariţia Secţiei. Dintre aceştia, pot fi menționaţi:
    N. Vasilescu-Karpen (membru corespondent 1919, membru titular din 1923, vicepreşedinte între 1930–1932 şi 1942–1944), un pionier al electrotehnicii şi sistemelor de comunicaţii;
    Ştefan Odobleja (membru post-mortem din 1990), un precursor al Ciberneticii generalizate prin lucrarea sa Psychologie consonantiste (Editions Maloine, Paris);
    Grigore Moisil (membru titular din 1948), recunoscut post-mortem (în 1996) de către IEEE (Institute of Electrical,and Electronic Engineers) drept “computer pioneer” pentru vasta sa operă din domeniul informaticii teoretice şi formării primelor generaţii de cadre din domeniu;
    Victor Toma (ales, în 1991, membru de onoare al Academiei Române), autor al primului calculator electronic denumit CIFA1, demonstrat în 1955 şi complet operaţional in 1957;
    Tiberiu Popoviciu (membru corespondent din 1948, titularizat în 1953), coordonator al echipei care a realizat, în 1963, calculatorul DACICC-1 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul, Cluj);
    Tudor Tănăsescu (membru corespondent din 1952), care a fondat, în 1961, alături de Mihai Drăgănescu, catedra de Tuburi, tranzistoare şi dispositive electronice la Facultatea de electronică a Institutului Politehnic din Bucuresti;
    Aurel Avramescu (membru corespondent din 1955), un promotor al domeniilor telecomunicaţiilor, automaticii şi informaticii documentare;
    Gheorghe Cartianu-Popescu (membru corespondent din 1963), cu importante contribuţii ştiinţifice şi practice în radiocomunicaţii şi prelucrării de semnale;
    Cornel Penescu (membru corespondent din 1963), cu remarcabile contribuţii ştiinţifice şi practice în automatică şi calculatoare şi în formarea cadrelor din acele domenii;
    Vasile Mihai Popov (ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1963), care a lansat, în 1959, Teoria Hiperstabilităţi sistemelor automate;
    Mihai Drăgănescu (ales membru corespondent în 1974), care i-a succedat, din 1962, lui Tudor Tănăsescu la conducerea catedrei de specialitate, a coordonat activitatea echipei de sinteză care a redactat Programul de dotare a economiei naţionale cu echipamente moderne de calcul şi prelucrarea datelor (lansat pe data de 21 iunie 1967), un veritabil act de naştere al sectorului informaticii în România, a propus apoi conceptele societăţii informaţionale şi ale filozofiei informaţiei. Dintre cei de mai sus, lui Mihai Drăgănescu i-a revenit onoarea de a fonda
    secţia de Ştiinţa şi tehnologia informaţiei în 1992, pe când era şi primul preşedinte al Academiei Române renăscute .

Lasă un răspuns