Lucrarea concepută de dr. Ștefan Odobleja pentru al IV-lea Congres de Cibernetică și Sisteme Generale, Amsterdam, august 1978, prezentată de ing. Stelian Bajureanu (Odobleja fiind bolnav). Lucrările oamenilor de știință români au apărut în cartea „Cibernetica și progresul societății„, Editura politică București, 1980.
Ce este CIBERNETICA?
Cibernetica nu se ocupă numai cu conducerea ființei, ci și cu conducerea minții – cu “conducerea conducerii”. Mintea este o funcție specializată în conducerea ființei. O funcție a creierului care conduce nu numai organismul ființei, ci se conduce și pe ea însăși; perfecționându-și activitatea, mărindu-și randamentul, cercetându-se pe sine, analizându-și mecanismele de funcționare, alegând și dezvoltând cele mai eficiente metode de cercetare și prelucrare, de folosire la maximum a experienței trecute. Conducerea minții, conducerea gândirii, conducerea cecrcetării, conducerea cunoașterii, conducerea științelor – toate acestea fac parte din conducerea în general și deci din cibernetică. În calitatea sa de știință a conducerii minții, cibernetica își însusește și încorporează întreaga metodologie. Într-un înțeles mai restrâns, cibernetica conține din metodologie numai partea cu care ea a contribuit în mod deosebit – porțiunea în care ea a adus inovații și aparat propriu la care putem enumera: aproprierea dintre științe, abordarea multidisciplinară, colaborarea și combinarea dintre științe, împrumuturile dintre ele, influențările reciproce, extinderile și generalizările, alalogările și modelările, fecundările univoce și reciproce, fuziunile, sintezele, unificările, științele interdisciplinare.
- Cibernetica nu este numai studiul conducerilor rudimentare de tipul automatelor sau al reflexelor, ci ea este studiu al conducerilor specializate – al conducerii inteligente. Insistând în mod unilateral și exagerat asupra ciberneticii-reglaj, suntem tentați să uităm că cibernetica mai este și studiu despre inteligență. Pe de altă parte, cibernetica nu este numai studiu despre inteligența artificială, ci ea este totodată și studiu al inteligenței naturale. Conducerea inteligentă artificială e strâns legată de coducerea inteligentă naturală, atât genetic, cât și structural – ca origine, precum și ca esență.
- Este important de semnalat că cibernetica nu s-a născut din studiul conducerii rudimentare inferioare, ci s-a născut prin studierea conducerii superioare – inteligenței naturale – în veferea realizării inteligenței artificiale. S-a născut la nivel de inteligență, nu la nivel de feed-back sau reglaj. A apărut în cel mai înalt nivel. Ea nu s-a construit de jos în sus, ci de sus în jos. Oricât de paradoxal ar părea, adevărul este că, în ciuda faptului că reglajul automat apăruse mai dinainte în științe, atât în tehnologie cât și în biologie, totuși feed-back-ul a urmat după proiectele pentru organizarea gândirii; cibernetica-reglaj a urmat după cibernetica-inteligență. Nici regulatorul lui Watt, nici homeostazia, nici giroscopul, nici psihologia comportamentului și a reflexelor, nu putuseră să dea naștere la o teorie generalizată a conducerilor, la o cibernetică. Au încercat să o revendice ulterior, tardiv, post-factum.
- Cibernetica nu este numai știință normativă, aplicativă, ci ea este și știință teoretică, fundamentală, descriptivă și explicativă a conducerii. Cele două sectoare aplicative desprinse și dezvoltate în mod deosebit de către cibernetică, până acum, sunt:
a) metodologia – tehnică a gândirii – urmând să stimuleze, să dezvolte, să accelereze, să perfecționeze cunoașterea, cercetarea și gândirea, exponate ale conducerii naturale,
b) tehnologia conducerii – tehnică a gândirii artificiale – urmând să creeze pe care sintetică, artificială conduceri noi, preconizând și construind agregare/mașini cu autoconducere, substitutive ale conducerii naturale.
- Caracterul aplicativ al ciberneticii precumpănește ca importanță utilitară și eclipsează oricum latura sa complementară și obligatoriu necesară de știință teoretică, fundamentală. Nu puțini au fost cei care au căutat să se elibereze de „balastul teoretic” inerent. În realitate, cibernetica este o construcție unitară care nu poate fi lipsită de bazele ei teoretice.
Prin urmare, Cibernetica este știința teoretică și aplicată a conducerilor simple și complexe, la animal și la om, la ființe și la mașini, la individ și la societate, la organism și la minte – cu toate concluziile teoretice și practice care decurg.
1 august 1978, Dr. Ștefan Odobleja, Romania, Drobeta-Turnu Severin
Ștefan Odobleja, Diversitate și unitate în Cibernetică – https://odobleja.ro/wp-content/uploads/2021/08/1978-Odobleja-lucrare-la-Congres-1.pdf
1978, Al IV-lea Congres de Cibernetică si Sisterme Generale, Amsterdam, august 1978. Lucrările prezentate de oameni de știință din Romania (inclusiv Stefan Odobleja), https://odobleja.ro/
„The History of Cybernetics Must Be Revised!” Dr. Ștefan Odobleja (1902-1978), creator of generalized cybernetics, post-mortem member of the Romanian Academy
„Cybernetics was born in Romania (1938)” Ștefan Odobleja, 1978
Cybernetics is a transdisciplinary approach concerned with regulatory and purposive systems—their structures, constraints, and possibilities. The core concept of the discipline is circular causality or feedback—that is, where the outcomes of actions are taken as inputs for further action. Cybernetics is concerned with such processes however they are embodied, including in ecological, technological, biological, cognitive, and social systems, and in the context of practical activities such as designing, learning, managing, and conversation.
Cybernetics has been defined in a variety of ways, reflecting „the richness of its conceptual base”. One of the most well known definitions is that of Norbert Wiener who characterised cybernetics as concerned with „control and communication in the animal and the machine”.
Ştefan Odobleja was a Romanian scientist considered to be one of the precursors of cybernetics. His major work, Psychologie consonantiste (first published in 1938 and 1939, in Paris) helped generated many of the major themes of cybernetics regarding cybernetics and systems thinking nine years before Norbert Wiener.
Cybernetics has its origins in the intersection of numerous fields during the 1940s, including anthropology, mathematics, neuroscience, psychology, and engineering. Initial developments were consolidated through meetings such as the Macy Conferences and the Ratio Club. At its most prominent during the 1950s and 1960s, cybernetics is a precursor to fields such as computing, artificial intelligence, cognitive science, complexity science, and robotics amongst others. It is closely related to systems science, which was developed in parallel.
The 9 universal laws formulated by Dr. Ștefan Odobleja in 1938, before N. Wiener (1948), W. Rose Asley (1951), A. Ducrocq (1965), P. Postelnicu (1945), Jose Blasco Llopis (1977) :
- The law of equivalence
- The law of equilibrium
- The law of compensation
- The law of reaction
- The law of oscillation
- Law of reversibility (reverse connection / feedback)
- The law of inertia
- Law of consonance (resonance)
- Law of transformation (evolution)
REF. (in romanian), https://odobleja.ro/despre/9-legi-ale-lui-odobleja/
„Consonantal Psychology was Cybernetics” Ștefan Odobleja, 1978
„Consonantal psychology is, through its conceptual content, the first cybernetics in the universal scientific literature.” Ștefan Odobleja, 1978
REF. (in romanian), https://odobleja.ro/2021/07/20/fenomenul-ciberneticii-si-descifrarea-apa…
SURSA – http://c3.icvl.eu/2021/news/phenomenon-cybernetics
DEFINIȚIE. Un sistem complex este un sistem compus din mai multe componente care pot interacționa între ele. Exemple de sisteme complexe sunt climatul global al Pământului, organismele, creierul uman, infrastructura precum rețeaua electrică, sistemele de transport sau de comunicații, organizațiile sociale și economice (cum ar fi orașele), un ecosistem, o celulă vie și, în cele din urmă, întregul univers.
Sisteme complexe, Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Complex_system
Ce este INFORMATICA?
- Informatica a devenit o ştiinţă deoarece utilizează metode, tehnici şi instrumente proprii pentru investigarea obiectelor şi proceselor pe care le defineşte şi cu care operează. Tezaurul ştiinţific al Informaticii este rezultatul unor simbioze de cunoştinţe şi cercetări provenite şi de la alte ştiinţe (matematică, cibernetică, microelectronică, fizică, chimie, etc.), şi care prin metode şi tehnici proprii, şi utilizînd echipamente speciale (sisteme de calcul, dispozitive input/output) prelucrează informaţii şi cunoştinţe pe care trebuie să le interpreteze, să le transforme şi să le comunice. Marin Vlada în Informatică aplicată (2012)
- CALCULATORUL = CIBERNETICA, INFORMATICA, MICROELECTRONICĂ. Calculatorul electronic modern a apărut şi s-a dezvoltat ca urmare a apariţei a două noi ştiinţe: CIBERNETICA şi INFORMATICA, Cibernetica – ştiinţa sistemelor, ce a definit comenzile şi comunicaţiile în activităţile executate de diverse sisteme, iar Informatica – ştiinţa calculului (computer science), ce a dezvoltat o teorie a calculabilităţii prin conceptul de algoritm, şi apoi a contribuit-prin dispozitivele electronice dezvoltate de electronică, la construirea primului calculator electronic modern conform arhitecturii John von Neumann (memorie, unitatea de comandă-control, instrucţiuni de program stocate în memorie), inclusiv dispozitivele Input/Output, prin urmare un produs de computing (hardware şi software). A se consulta The 2012 ACM Computing Classification System – https://dl.acm.org/ccs?fbclid=IwAR2yrk1Yta3Rxgs07iTGHsKtrTuMfDE7DMszmN4JnYf4JtRs0k0Rlk3vVyY
Marin Vlada în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022 (mai 2021)
Ce sunt științele?
Științe exacte: matematica, fizica, chimia, informatica.
- Științele sunt modele și reprezentări virtuale ale cunoașterii.
- Cunoașterea este evoluția gândirii peste timp.
- Învățarea este evoluția peste timp a cunoașterii. (M. Vlada)
Știința (din cuvântul latin scientia, care înseamnă „cunoaștere”)[1] este un sistem ordonat de cunoștințe structurate care studiază, cercetează și interpretează fenomenele naturale, sociale și artificiale.[2]
Cele mai vechi rădăcini ale științei pot fi urmărite în Egiptul Antic și Mesopotamia în jurul anilor 3500-3000 î.Hr.[3][4] Contribuțiile lor la matematică, astronomie și medicină au modelat filosofia naturală greacă a antichității clasice, prin care s-au făcut încercări formale de a oferi explicații ale evenimentelor din lumea fizică bazate pe cauze naturale.[3][4]
SURSA – https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tiin%C8%9B%C4%83
ANEXA. Sursa – DE (1993-2009. CIBERNÉTICĂ (< fr. {i}) s. f. Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlul în sistemele tehnice și organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu și din acela al constituției și al funcționării lor). Are numeroase și variate aplicații în toate domeniile tehnicii, în economie, biologie, medicină etc. În anul 1938, în lucrarea „Psihologia consonantistă”, savantul român Șt. Odobleja face prima expunere amplă a unor principii cibernetice, înainte cu zece ani de apariția lucrării „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic. ♦ C. economică = ramură a c. care se ocupă cu aplicarea ideilor și metodelor c. la sistemele economice; privește economia, precum și verigile structurale și funcționale ale acesteia, ca în sisteme în care se desfășoară procese de reglare și de comandă realizate prin circulația și transformarea informației. REF. – https://dexonline.ro/definitie/cibernetica
OBSERVAȚIE: Ca știință, CIBERNETICA se bazează pe principii (a se vedea cele 9 legi universale Odobleja) pentru studiul sistemelor de orice tip, studiind legăturilor, comenzile și controlul în cadrul sistemelor (cu subsistemele lor) tehnice și în organismele vii, chiar sociale, economice etc. (de ex. pentru proiectarea și construirea mașinilor și a aparatelor automate, electronice, capabile a efectua diferite operații), aceasta fiind etapa de concepție și de proiectare, ce va fi urmată de studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele cibernetice studiate, în vederea găsirii de soluții, metode, tehnici matematice și informatice privind implementarea funcțiilor și operațiilor pentru care au fost proiectare și concepute sistemele respective. Prin urmare, este greșit ce se arată in DEX că CIBERNETICA este „Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlului în sistemele …”, acest lucru este etapa a II-a precizată mai sus. De exemplu, se știe că în proiectarea sistemelor informatice, există etapa de ANALIZĂ (concepție, proiectare), urmată de etapa ALGORITMICĂ-PROGRAMARE, în care se implementează soluțiile de rezolvare prin algoritmi și apoi prin convertirea în programe pentru calculator (M. Vlada, august 2021).
Prin urmare, CALCULATORUL este un sistem cibernetic (computer system). Ex. IBM 360 System (mainframe), 1965. Sursa foto – https://en.wikipedia.org/wiki/Computer
