Fenomenul Ciberneticii și descifrarea apariției ei (II)

Fenomenul Ciberneticii și descifrarea apariției ei (II)

Istoria Ciberneticii trebuie revizuită! Dr. Ștefan Odobleja (1902-1978), creatorul ciberneticii generalizate, membru post-mortem al Academiei Române

Motto: „Gândirea și cunoașterea sunt fenomele de rezonanțăPsihologia și Logica reprezintă fundamentul tuturor cunoștiințelor umane și scheletul tuturor ştiințelor.” Dr. Ștefan Odobleja, 1 August 1978

Ideile psihologiei consonantiste au devenit universal cunoscute şi unanim acceptate. Sămânţa semănată în anul 1938 a dat rod bogat. Nu numai prin apariţia computerelor (maşini de calcul şi gândire) şi prin inventarea multor altor tipuri de maşini imitate după psihologie şi fiziologie. Nu numai în tehnica aplicată, ci şi în cea teoretică: teoria informaţiei, teoria comunicaţiei, teoria stocării (memorizării), teoria comenzilor, teoria deciziei, teoria predicţiei, teoria reglajului şi auto-reglajului, teoria automatelor, teoria automatizării, teoria scopurilor (finalizării), teoria optimizării, teoria eficienţei, teoria recunoaşterii şi a discriminărilor, teoria detectărilor, teoria codărilor şi a decodărilor, teoria compunerilor, teoria algoritmilor, teoria programării şi alte teorii izvorâte din psihologie și ale căror rădăcini sunt adânc înfipte în psihologie în general şi în psihologia fizicistă în special.” Dr. Ștefan Odobleja, 1978

Analiza autorului după 40 de ani (1938-1978). “Psihologia consonantistă” era o Cibernetică

Psihologia consonantistă este, prin conţinutul său conceptual, prima cibernetică din literatura ştiinţifică universală.

Textul care urmează are ca autor pe savantul Dr. Ștefan Odobleja, care a dus o luptă continuă – după anul 1966,  pentru recunoașterea internațională că Cibernetica s-a născut în România, în perioada 1925-1939. Aceste studii și cercetări s-au realizat în cadrul proiectului ROINFO “Romanian Informatics”– Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii, Academia Română, cu sprijinul Fundației “Ștefan Odobleja”, Drobeta-Turnu Severin. În cadrul textului apar referințe indicate de Odobleja sub forma (p. nr), unde “nr“ reprezintă numărul pagini din volumele originale tipărite în limba franceză, în 1938-1939 ce conțin 887 de pagini.

Destinul acestei cărţi (în 2 volume de 884 de pagini) nu a fost deloc fericit. Apariţia sa a fost urmată destul de repede de război, căruia, prin nu ştiu ce miracol, autorul i-a supravieţuit. După război a avut fericirea să asiste la extraordinara difuzare şi amplificare a ideilor sale, sub numele răsunător de “Cibernetică“. Nimeni nu a sesizat sau, în orice caz, nu a arătat public aceste legături şi această înrudire. Autorului însuşi îi revine sarcina de a acoperi această lacună.

Psihologia consonantistă” era o cibernetică pentru că ea concepea creierul ea o „maşină de gândit” (p. 857) procedând la analizarea gândirii într-o viziune maşinistă, actualizată şi modernizată. Pentru a nu se limita numai la descrierea a ceea ce există în creier, nu se oprea numai la studierea gândirii naturale, ea preconiza cu multă încredere trecerea de la analiză la sinteză (p. 500) pentru a extinde preocupările noastre de la gândirea naturală la gândirea artificială sau instrumentală (p. 733), la gândirea cu maşini (p. 734; p. 857 ) cu o călduroasă pledoarie pentru trecerea la realizarea acestora. Pentru ca această analiză este gândirea pe modele de maşini, pentru a o mecaniza şi a o maşiniza (p. 737) pentru a face maşini de gândit (p. 733-744 ). Pentru că era „o ştiinţă a maşinilor de informare, atât naturale cât şi artificiale“. Pentru că era în permanenţă preocupată de mecanizarea gândirii pe care încerca să o realizeze în sectorul metodologic (p. 715-763 ) anticipare, experimentare şi deschidere de drumuri spre mecanizări mai materiale şi mai reale care s-ar succeda fără întrerupere.

Pentru că a anticipat maşinile de gândit artificiale, pe care le-a întrevăzut, pe care le-a sugerat, a cărei “apariţie în scurt timp” a prevăzut-o (p.733), a cărui oportunitate şi posibilitate de realizare a apreciat-o, inoculând tehnicienilor optimismul, încredere, speranţa şi certitudinea. Pentru că le-a furnizat, acestora, modelul psihologie cel mai potrivit – acela care a fost apoi încorporat în respectivele maşini. Pentru că a oferit principiile esenţiaic şi căile, scopul urmărit (circularitate, binaritate, dihotomie, selectivitate prin acorduri, electromagnetism, automatism etc.). Pentru că nu furniza numai câteva idei disparate şi izolate, pe care un matematician oarecare ar fi putut să le descopere şi să le considere ”bune de maşinizat“, ci aceste idei se găseau reunite şi asamblate în chiar această carte, conţinute şi incluse în compunerea “maşinii de gândit naturale“. Pentru că, din motivele enumerate aici, această psihologie vrea să se încorporeze în mişcarea de idei care a dus la apariţia maşinilor electronice de calcul.

De asemenea, “Psihologia consonantistă” era o Cibernetică, pentru că releva existenţa, frecvenţa, varietatea, complexitatea, importanţa şi generalitatea procesului ciclic (feed-back) în psihologie şi rolul psihologiei în toate sectoarele ştiinţei unificate. Pentru că a ridicat-o la nivel de lege generală a activităţii conştiente (p. 188-192, p. 439-497), în sfârşit la nivel de lege universală, sub numele de «lege a reversibilităţii» (p. 406-492) studierea acestui proces devenind o adevărată ştiinţă, având ca repercusiune masiva circularitate a tuturor ştiinţelor. Pentru că nu se oprea la enunţarea abstractă a respectivei legi care însemna deja o generalizare, ci mergea mai departe procedând la o vastă exemplificare pe concret, trecând în revistă un număr de 15 discipline ştiinţifice (p. 509-817),  găsind peste lot prezentă şi activă această «lege a reversibilităţii» generalizând feedback-ul peste tot, la clase mari de procese şi de fenomene, fără a se uita nici tehnica (p. 733), nici ştiinţa privită ca un tot (p.597) şi nici filozofia (p.651). Pentru că Cibernetica analizase multiple varietăţi de circularităţi dinamice complexe, interconectate, adesea suprapuse, studiate mai târziu sub numele de «teorie a sistemelor». Pentru că nu se limita la relevarea circularităţilor dinamice psihologice şi apoi generalizate, ci continua prin a trece de la descriere la realizări, de la expunere la aplicare, de la analiză la punerea în practică, preconizând utilizarea feedback-ului (legea reversibilităţii) pentru necesităţile practice, inclusiv pentru obţinerea gândirii artificiale pe cale tehnică: este o consecinţă a legii reversibilităţii care ne permite mecanizarea gândirii, realizarea gândirii instrumentale, gândirea tehnică sau tehnicizată, gândirea artificială şi provocată” (p.733).

Psihologia consonantistă” era o cibernetică, printre alte motive, şi pentru că releva importanţa mecanismelor duale,  binare şi dihotomice, atât în psihologie, cât și în afara ei, în toate ştiinţele. Pentru că a preconizat şi aplicat acest mecanism ca un alt mijloc esenţial de mecanizare a gândirii alături de circularitate. Pentru că în locul logicii riguros ternare şi dihotomică s-a propus aici şi s-a schiţat o logică riguros binară şi dihotomică ceea ce constituia un pas important pe drumul care ducea la calculatoarele electronice moderne.

Psihologia consonantistă” era o Cibernetică şi pentru că releva importanţa entropiei (p. 415) în demersul tuturor fenomenelor din această lume. În consecinţă, era studiată la capitolul “Legi universale”. Luată în sens mult lărgit sub numele de “lege de echilibru” sau „lege de nivelare” (de egalitate) aceasta se numără printre cele mai importante legi universale (p. 410-417). Aceasta era o Cibernetică şi pentru că releva rolul important al acordurilor şi al dezacordurilor, al consonanţei şi al disonanţei, precum şi cel al selectivităţii prin rezonanţă în „maşina de gândit” naturală, care era de altfel în acelaşi timp ca model de imitat pentru a realiza „maşinile de gândit” artificiale. De asemenea, pentru că a scos în evidenţă rolul acordurilor în structura generală a tuturor ştiinţelor.

În sfârşit, psihologia consonantistă era o cibernetică mai ales: o cibernetică integrală pentru că reunea, armonios legate, toate atributele esenţiale şi definitorii mai sus enumerate. Ceea ce face ca definiţiile formulate pentru cibernetică (cea teoretică şi generală) să se potrivească şi să se aplice exact şi la psihologia consonantistă. O Cibernetică totală, în întregime constituită, coerentă, având toate ideile esenţiale etalate pe nu mai puţin 884 de pagini. Ar fi deci o mare eroare să o considerăm o cibernetică parţială şi incompletă, al cărui singur merit ar fi să conţină câteva elemente cibernetice rudimentare şi fragmentare. Era o cibernetică care se acorda şi răspundea perfect definiţiilor lui Wiener atât celor explicitate cât şi celor schițate numai, care corespunde şi numeroaselor definiţii propuse de către alţi mari maeştrii ai acestei ştiinţei – L. Couffignal, T. Guilbaud, B. Cossap, H. Cireniewski, Ch. Boulanger, R Ruier, G. Kalaus, O. Fange, H. Erismann, F. Frank, F. Klix, A. Trapeznikov, I. de Fatil, J. Guillamaud, N. Puşkin şi mulţi alţii. Natural, în psihologia consonantistă, cibernetica era încă legată de numeroase fapte fizice care au contribuit la naşterea sa. Este meritul autorilor care au urmărit să o izoleze, concentreze, să o decreteze ca ştiinţă şi să o dezvolte. Dar sunt, fireşte, etape de evoluţie şi au fost greşit considerate, câte odată, momente de apariţie.

CONCLUZII

  • Ideile psihologiei consonantiste au devenit universal cunoscute şi unanim acceptate. Sămânţa semănată în anul 1938 a dat rod bogat. Nu numai prin apariţia computerelor (maşini de calcul şi gândire) şi prin inventarea multor altor tipuri de maşini imitate după psihologie şi fiziologie. Nu numai în tehnica aplicată, ci şi în cea teoretică: teoria informaţiei, teoria comunicaţiei, teoria stocării (memorizării), teoria comenzilor, teoria deciziei, teoria predicţiei, teoria reglajului şi auto-reglajului, teoria automatelor, teoria automatizării, teoria scopurilor (finalizării), teoria optimizării, teoria eficienţei, teoria recunoaşterii şi a discriminărilor, teoria detectărilor, teoria codificărilor şi a decodificărilor, teoria compunerilor, teoria algoritmilor, teoria programării şi alte teorii izvorâte din psihologie și ale căror rădăcini sunt adânc înfipte în psihologie în general şi în psihologia fizicistă în special. Au apărut ştiinţe noi ca: psiho-cibemetica. neuro-cibemetica, fiziologia cibernetică, psiho-somatică, psihologii ale rezonanţei. A apărut câte o variantă „cibernetică” în aproape toate disciplinele ştiinţifice. Au apărut ştiinţele multidisciplinare şi ştiinţele interdisciplinare. Au apărut metodele de colaborare interdisciplinară: metoda analogică şi metoda modelărilor.

Psihologia consonantistă” nu este doar o psiho-cibernetică, ci şi o cibernetică teoretică generală. Aceasta era o Cibernetică:

  • pentru că încerca o nouă apropiere între om şi maşină (p. 50-70).
  • pentru că aceasta cultiva concepţia fizică, energetică, electromagnetică a gândirii, cu introducerea masivă a fizicii în psihologie şi în logică.
  • pentru că generaliza de la fizică până la psihologie (p. 60-70): acţiunea a fost urmată de o operaţie inversă de extrapolare a psihologiei la toate ştiinţele, inclusiv în fizică (p. 500-800).
  • pentru că practica din abundenţă sintezele.
  • pentru că încerca să unească logica cu psihologia, în cadrul psihologiei şi fizicii.
  • pentru că era în căutarea legilor comune, generale aplicabile în mai multe sectoare ale ştiinţelor (p. 500-817).
  • pentru că aspira la descoperirea anumitor legi universale (p. 406-435).
  • pentru că încerca să descopere noi relaţii între ştiinţele pe care le acuza de izolaţionism şi pe care dorea să le unească prin cât mai multe legături posibile.
  • pentru că adopta un punct de vedere multidisciplinare (p. 406-435).
  • pentru că propunea o viziune de ansamblu asupra psihologiei şi asupra tuturor ştiinţelor.
  • pentru că preconiza şi tindea să realizeze apropierea diferitelor ştiinţe – cărora le era dedicat un capitol special intitulat „apropierea între ştiinţe” (p.736).
  • pentru că urmărea cu perseverenţă unificarea ştiinţelor (p.4;p.74-75;p.500).
  • pentru că cibernetica urmărea să caută și să obţină unificarea ştiinţelor nu numai prin clasele şi legile lor comune, universale (p. 6, p.406-435), ci şi prin diviziunile lor comune (p. 88-92; p. 128).
  • pentru că era călăuzită de viziunea asupra ştiinţei ca un tot unitar (p. 596; p. 736).
  • pentru că releva rolul analogiei în mecanismul gândirii (p. 8) preconizând cu convingere metoda analogiilor (p.33) şi a modelelor, inclusiv a figurilor analogice (p. 3) numeroase în text (cartea conţine 300 de figuri).
  • pentrru că propunea şi aplica ea însăşi nu numai gândirea analogică, ci si gândirea circularistă – două varietăţi de gândire considerate astăzi, apanaje proprii şi specifice ciberneticii.
  • pentru că aceste metode de gândire nu figurau aici suspendate în aer – ele nu erau practicate de o manieră pur empirică ci, dimpotrivă erau aplicate conştient. Aceste metode se găseau aici „acasă”.
  • pentru că Cibernetica punea în relief influenţele reciproce dintre ştiinţe acţiunile interdisciplinare propunând demersul de la constatare la metodă, preconizând să provoace din plin aceste influenţe conştient şi în mod premeditat (p. 3; p.499-500; p. 596-597). Se anticipa astfel dezvoltarea numeroaselor ştiinţe transdisciplinare şi interdisciplinare actuale.

1 August 1978, Ștefan Odobleja, Drobeta-Turnu Severin

Prelucrare de Conf. dr. Marin Vlada, coord. proiectului ROINFO, membru titular CRIFST

Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), Academia Română

Proiectul ROINFO “Romanian Informatics”

Fundația “Ștefan Odobleja” Drobeta-Turnu Severin

REFERINȚE:

  1. Ing. Ştefan Odobleja jr., Destinul unui vizionar – Ştefan Odobleja, Editura: Publicitaria, ISBN: 978-973-0-23542-5, 2017, 210 pag.
  2. Ștefan Odobleja, Introducere în Logica rezonanței, ed. II, 2003 Ediție îngrijită de acad. Alexandru Surdu, prefață de Constantin Noica, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, 204 pag.
  3. Liceul “Ștefan Odoblej”a Drobeta-Turnu Severin, Centenar Ștefan Odobleja, O viață – un destin, Editura Radical, 2002
  4. Site Ștefan Odobleja, https://odobleja.ro/
  5. Finalizarea Bibliotecii digitale “Ștefan Odobleja”, https://www.crifst.ro/evenimente/eveniment_crifst_1599230622

Lasă un răspuns