Biografia/Autobiografia

Academia Română: “Dacă prestigiul oricărei instituţii este dat de calitatea celor care fac parte din ea, atunci acest adevăr este valabil mai mult ca oriunde în cazul Academiei Române, care, de la înfiinţare şi până în prezent, a numărat printre membrii ei ilustre personalităţi ale ştiinţelor, literelor şi artelor, între care: … Ștefan Odobleja, descoperitorul ciberneticii“, https://acad.ro/academia2002/acadrom/pag_ist_mem.htm

„Ștefan Odobleja – membru post-mortem, 13 noiembrie 1990. Prin lucrarea Psihologia consonantistă, apărută în anul 1938, a făcut publică prima variantă a concepției cibernetice generalizate și a demonstrat caracterul multi și interdisciplinar al acesteia”
ACADEMIA ROMÂNĂ – SECŢIA DE ŞTIINŢA ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI – https://acad.ro/sectii/sectia14_informatica/sti/info_sectie.htm

“Este vina societății și a familiei, a pedagogiei și a școlii că cei creativi nu evoluează spre destinul lor natural și că atât de des ajung niște epave ale societății, în loc să constituie stelele” dr. Ştefan Odobleja

„Odo – înseamnă drum, circuit (în limba veche greacă).” ILEANA ROMAN

• “Psihologia consonantistă a relevat importanţa mecanismelor duale, binare şi dihotonice atât în psihologie cât şi dincolo de ea, în toate ştiinţele. A sugerat şi a aplicat ca o altă esenţială pentru mecanizarea gândirii, împreună cu circularitatea. În locul logicii pe baza lui 3, acesta a propus şi a schiţat o logică pe baza lui 2.” Ștefan Odobleja

• „Primul gând ce-l are Gândul / E gândirea s-o întâlnească” Dr. Ștefan Odobleja
• „Țărâna țării mele / Îmi stăpânește-n suflet / Și mereu îmi amintește / De trecutul vrăjit al copilăriei / Când mă jucam cu toți copiii / în țărâna din drum” ( Țărâna Țării, Dr. Ștefan Odobleja

Dr. Ștefan Odobleja (13.10.1902 – 4.09.1978), medic militar, inventatorul ciberneticii, membru post-mortem al Academiei Române

COPILĂRIA. PRIMII ANI ÎN SATUL NATAL

Ștefan Odobleja s-a născut în zorii zilei de 13 octombrie 1902, în casa unor agricultori/țărani și fără multă carte, din comuna Izvorul Aneștilor, satul Valea Hoțului (aflat la 7 km. de Dunăre, pe o vale, la oarecare înălțime, înconjurat de dealuri și păduri), din județul Mehedinți, România, înainte satul se numea Valea Izvorului -până în anul 2004, iar astăzi localitatea purtând numele Ștefan Odobleja (din anul 2004).

• Părinții (Maria și Ștefan Odobleja) au fost clăcași (munceau cu clacă la boieri) până în anul 1908, când au cumpărat de la niște moșieri 10 pogoane de pământ, pe care le muncesc cu multă sârguință, având un ajutor de la Dumitru-născut în 1880, fratele mai mare al lui Ștefan. Au fost 3 frați la părinti, Dumitru, Ștefan și o soră mai mică, agricultoare, căsătorită în sat. Tatăl său era o fire veselă, deschisă, un om foarte vrednic, Se pare că de la el a moștenit viitorul om de știință talentul literar, fiind unul dintre cei mai buni povestitori de snoave, glume și întâmplări văzute sau auzite (în imagine dr. Ștefan Odobleja și sora lui, alături de tatăl lor).

• 
• Născut pe aceste plaiuri de legendă şi baladă, Odobleja vorbeşte cu multă admiraţie despre ele. Numai aşa poate fi explicată bogăţia de date, interpretarea lor şi paginile de autentică poezie (o îmbinare fericită între cercetare şi descriere poetică), pe care le găsim în însemnările sale. Prima sa carte, “La Phonoscopie” (1935, tipărită la imprimeria „Corvin” din Lugoj și difuzată de librăria „Gaston Doin” din Paris) a fost dedicată fratelui său mai mare, Dumitru („În memoria fratelui meu, Dumitru Odobleja, îi dedic această carte” – București, 1 decembrie 1934), care l-a îndemnat să urmeze medicina și să scrie cărți. Cartea a fost premiată cu „Premiul General Dr. Papiu Alexandru” pe anul 1935, ce se acorda celei mai bune lucrări scrise de un medic militar. Dumitru a murit de tifos exantematic în anul 1917, în timpul primului război mondial, la Costești în Moldova. În anul 1924 Ștefan Odobleja a fost în acea zonă, satul fiind aproape de localitatea Ruginoasa lui Al. I. Cuza.
• 

• Pădurea satului a fost pentru mine o catedrală în care îmi simțeam sufletul înălțat. Am fost tot timpul sensibil la frumușețile naturii – ale pădurii în deosebi, acolo aveam întotdeauana gânduri excepționale, idei frumoase, porniri și hotărâri eroice. Nu pot concepe ca un filozof să se formeze altfel decât în pustiu, ca proorocii. Și mai ales în pădure, dac-aș ajunge vreodată Ministru al Învățământului, aș deveni periculos, fiindcă aș muta Facultatea de Filozofie în pădurea Bistrița, de lângă mine, sau într-o altă pădure și mai mare, și mai izolată, cu priveliști și mai frumoase. Cugetarea și Adevărul merg mână în mâmă cu Frumosul. Dar, nu cu frumosul vestimentar. Ci numai cu Frumosul grandios din Natură.
• MĂRTURISIRE – momentul și ideile ce l-au condus la „Psihologia consonantistă„: „După publicarea cărții „La fonoscopie”, Ed. G. Doin Paris, 1935, a urmat o periodă de relaxare. În primăvara anului 1935 am fost medic recrutor în Caraș (Reșița, Anina, Lugoj, Oravița etc.). Am luat parte la un bal, pentru mine de neuitat. La Reșița, am făcut plimbări intr-o regiune care are lucruri foarte frumoase (grădinile de la Marila, Anina etc.). Intr-o frumoasă zi cu soare am făcut o plimbare pe platoul muntos de la Bocșa Montana, de dimineață până seara. M-am bucurat mult, era iarbă, flori, brădet și păsări, și am avut o efervescență de gândire, pe care am înregistrat-o pe hârtie. care niciodată nu mi-a lipsit din buzunar. În acea zi am luat hotărârea de a elabora o Psihologie în limba română, de cca 250-300 pagini, în spiritul vederilor mele care se cristalizaseră în jurul ideii de rezonanță (eu îi ziceam de preferință consonanță, poate pentru că mă ocupasem mult cu acustică în timpul primului studiu)! În timpul primului studiu mi-am format și mai bine metoda de lucru. Am făcut rafturi, am clasat ideile în dosare pe capitole, am făcut tabele lungi cât o rogozină cu toate ipotezele plauzibile pe o parte, cu toate fenomenele fizice, pe de altă parte, după unul din multele modele ce le am în „Psihologia consonantistă” la capitolu Euristică. Lucram cu o metodă de gândire foarte perfecționistă. Metoda era a mea, inventată de mine (azi nu știu dacă o mai fi și a altuia)„.

Copilăria am petrecut-o ca la țară: desculț, în cămașă și izmene, încins cu brăciri. Nu m-am jucat prea mult, ca alții, dar știu că îi întreceam pe toți la fugă și cam la toate jocurile de adresă. Am trăit la țară și am mai dat ajutor în gospodărie, ca orice copil de la țară. Îmi plăcea să citesc pe câmp, cu vitele. Țineam ciete de idei sugerate de lecturi sau de observații personale. Am trăit la țară și am umblat desculț până la vârsta de 20 de ani, când am devenit student la Facultatea de Medicină, cu excepția a trei ani pentru primele 3 clase de liceu, urmate la zi. Prima oară cînd am văzut „orașul” a fost la 12 ani, când am fost să mă înscriu la Liceul „Traian” din Turnu Severin.

Fotografii cu dr. Ștefan Odobleja din anul 1938, respectiv din anul 1928

STUDII PRIMARE, MEDII ȘI MEDICALE

• În anul 1909 Ştefan Odobleja începe şcoala primară, o aventură care urmează să-i schimbe viaţa; el începe cele 5 clase ale ciclului primar (atunci, ciclul primar dura 5 ani) în satul său de origine, unde a avut un învăţator foarte exigent și corect (N.T. Ismană -și-a lăsat repetentă propria fiică, fără multă carte, socotit slab învățător, dar care, pentru Odobleja a fost foarte bun), datorită căruia a terminat fiecare an cu premiul I (premiul I obținut la examenul de absolvire a celor 5 clase, ținut la Broscari, unde au dat examen elevii din cele 10 școli din zonă).
• În anul 1914 s-a înscris la Liceul Traian din Turnu-Severin. Aici a fost un nou început pentru Ştefan Odobleja; prestigioasa instituţie oferindu-i plăcerea de a descoperi tainele limbii franceze. În anul școlar 1915/1916 nu am avut profesor de franceză și a suplinit profesorul de geografie Chiricu, un excepțional profesor, pedagog și om. El a aplicat o metodă a lui aparte: fără gramatică deloc, ne-a pus să luăm dicționare și câte o carte în limba franceză din librărie (eu am luat Wilhem Tell, apoi Paul et Virginia), să traducem. Traducând învățam și gramatica. Cu începerea războiului (1916), a pierdut un an de școală, ca muncitor la muncile agricole, la țară. Urmează anul școlar 1917/1918, apoi în particular recuperează ce a pierdut. Din cauza posibilităților materiale, este nevoit să urmeze următoarele clase ca elev la fără frecvență. În ultimul an de liceu a fost 6 luni învățător suplinitor la Halânga-Puținei, și 3 luni la Ada-Kaleh, la turci. În timpul anilor de liceu se informa în toate domeniile: pedagogie, auto-educație, etică, științe, medicină (inclusiv Kneipf și Kuhne, Pavlov și „Psihologia comportamentului”), biologie etc. Un mare dascăl, un excelent pedagog și psiholog, profesorul Teodor Costescu (mai târziu om politic și membru de onoare al Academiei Române, azi Palatul Cultural din Turnu Severin se numește Teodor Costescu), directorul Liceului Traian, a observat pasiunea pentru lectură a tânărului Ștefan Odobleja. Acesta a intuit aptitudinile și perspectivele lui Odobleja și, aflându-i posibilitățile materiale reduse, l-a sfătuit să dea examen la medicină militară, unde putea să obțină bursă. Și, într-adevăr, în toamna anului 1922, tânărul Odobleja devine student la Facultatea de Medicină din București, ca bursier al Institutului Militar Medico-Legal. La liceu a fost 2 ani coleg cu Ștefan Milcu (viitorul academician), și apoi colegi 6 ani la Facultatea de Medicină și ca bursier la Institutul Medico-Militar.
• În perioada 1922-1928 a absolvit studiile universitare la Facultatea de Medicină din Bucureşti, ca student bursier la Institutul Medico-Militar. În facultate citeam mult și reținem mult. Mă stăpâneam să nu cad pradă înaintașilor sau reveriilor lor filozofice, și totuși îmi plăcea să mă joc cu ele, să le citesc, să le culeg, să aleg ce putea fi bun în ele, tot ce ar fi putut fi transpus din vis în realitate. La facultate a avut profesori pe: Grigore Popa, Juvara, Teohari, Iancu Jianu, Paulescu, Gheorghe Marinescu, Danielopolu, Victor Babeș, Cantacuzino, Ionescu, Anghelescu, Daniel. L-am respectat mult pe Profesorul Danielopolu, pasionat cercetător, deși greșit la „semnul banului”, greșit și în „sistemul vegetativ” (părerea mea). După ce l-am citat în franceză, m-a dat afară din biblioteca lui, zbierând furios la biblotecară să închidă imediat biblioteca. Mă pârâse doctorul Dumitriu, că sunt acolo. Totuși, când am publicat „Psihologia consonantistă”, am mers si i-am dat un volum, dr. Dumitriu m-a primit, asigurându-mă că Prefesorul Danielopolu nu-mi poartă nicio pică și că se bucură de primirea lucrării mele. Așa-i pe lume! Cel puțin pe asta! Anghelescu, ca profesor, era foarte democrat, popular și un bun pedagog. Într-o zi am auzit că operează Ministrul (fusese mult timp ministru), era într-o pauză. Am alergat să-l văd. Erau mulți. Profesorul lucra și preda în același timp arătând cum se taie fibromul.
• În anul 1928 susține teza de doctorat ,,Accidentele de automobile”, lucrare elaborată la Institutul Medico-legal, și obține titlul de doctor în medicină și chirurgie prin prezentarea lucrării în fața unei comisii prezidată de prof. dr. Mina Minovici.
• 

MEDIC DE REGIMENT, ACTIVITATEA ȘTIINȚIFICĂ, RĂZBOIUL

• Ca medic militar (o perioadă de 18 ani în armată), a părăsit Capitala și funcționează, ca medic de Regiment prin diferite garnizoane din țară (1929- pontonieri Brăila, (1930-1934)-Tr. Severin (95 Infanterie), (1934-1935)-Lugoj (17 Infanterie), Dorohoi, Turda, Târgoviște, Cernavodă). În primăvara anului 1935 a fost medic recrutor în Caraș (Reșița, Anina, Bocșa Montana, Lugoj, Oravița etc.). În această perioadă, devine colaborator al Revistei sanitare militare, în paginile căreia sunt găzduite două studii și anume „Procedeu practic pentru a împiedica aburirea oglinzilor laringoscopice”, în nr. 11-12 din anul 1928 și „Aplicațiile gravitației în terapeutică”, în nr. 4 din anul 1929. Cel de-al doilea studiu era o dezvoltare a cercetărilor sale care au făcut obiectul tezei susținută de el public în București, în vara anului 1928 și care era intitulată: „Atitudinea corpului și secreția sudorală”. Tot în anul 1929, publică studiul intitulat: „Metodă de transonanță toracică” în care formulează așa-numita lege a reversibilității-feedback (Buletinul medico-terapeutic, 1 mai 1929).
• În anul 1935, după ce a editat la Lugoj lucrarea „La phonoscopie, nouvelle methode d’exploration clinique”, care plasează fonoscopia printre cele mai eficiente metode de diagnosticare, o tipărește și la Editura Gaston Doin din Paris. Ulterior, dezvoltă unele dintre ideile cuprinse în lucrare, într-un studiu publicat în Revista sanitară militară nr. 2 din 1936, sub titlul „Fonoscopia și semiologia acustică”. Fonoscopia a fost distinsă cu premiul „Medic general doctor Papiu Alexandru”. În anul 1937 participă la cel de-al IX-lea Congres Internațional de Medicină și Farmacie Militară care a avut loc la București, cu comunicarea: „Demonstration de phonoscopie”, primită cu mult interes de doctor W.S. Bairbridge, șeful delegației americane. Distribuie cu acest prilej, participanților la Congres, un prospect în limba franceză anunțând apariția lucrării: „Psychologie consonantiste” (1938-1939). Coincidență sau nu, cei doi medici militari americani (dr. W.S. Bainbridge și dr. Rosenblueth), ulterior – după anul 1940, au fost incluși în echipa de cercetare a matematicianului american Norbert Wiener – considerat azi părintele ciberneticii. Imediat după acest Congres, Odobleja hotărește să înceapă tipărirea celor două volume anunțate.
• Perioada 1938-1939 de la Lugoj. Lucrarea sa de referință „Psychologie consonantiste” apare în două volume, la Paris, Libraire Maloins, 1938-1939, totalizând 880 de pagini. Ca și cum greutățile materiale la începerea tipăririi Psihologiei Consonantiste n-ar fi fost suficiente, ca trăznetul a picat mutarea la Lipcani, județul Hotin, în nordul Basarabiei. Toate explicațiile și stăruințele sale la forurile în drept au fost zadarnice. Erau tipărite deja 400 de pagini și a solicitat un răgaz de 3-4 luni pentru a rămâne în continuare la Lugoj, unde se tipăreau cele 2 volume. La începutul anului 1939, Psihologia consonantistă era tipărită în 2 volume – în limba franceză, și adusă la cunoștință specialiștilor de pretutindeni prin cataloagele de cărți ale Editurii Maloine din Paris, precum și prin cataloagele comune, unificate, ale cărților publicate în Franța.
• URMĂRIT DE ORGANELE MILITARE ȘI DE AGENȚII SIGURANȚEI. După publicarea celor 2 volume din Psihologia consonantistă, din cauza caracterului pronunțat materialist al operei sale științifice, după anul 1940, Ștefan Odobleja este pus în urmărire atât de organele miltare, cât și de agenții Siguranței, ba chiar este trecut pe „lista neagră” de către simpatizanți ai mișcării legionare, fiind suspectat de idei comuniste (Victor Săhleanu, Un dosar care rămâne deschis: Șt. Odobleja. În „Magazin”, anul XXIII, 20 octombrie 1979).
• Termenul de fonoscopie a fost introdus de dr. Ștefan Odobleja, de aceea acesta are întâietate și trebuie considerat și un precursor al ecografiei, ecografie ce are ca sinonime ultrasonografia și sonografia de diagnostic. Odobleja a apreciat că acest termen se potrivea cel mai bine fenomenelor acustice utilizate la acea vreme în medicină. Odobleja definește fonoscopia ca o nouă metodă de diagnostic, o semiologie acustică care trebuie să fie completată și perfecționată odată cu progresul tehnologiilor, prin introducerea instrumentelor de precizie care își așteaptă inventatorii, intuind astfel ecograful contemporan. Odobleja studiază sistematic și experimentează modul în care sunetul își modifică unele caracteristicile când traversează organismul uman, putându-se astfel, identifica atât forma cât și consistența diferitelor organe și unele procese. Aceste experimente nu le-a realizat cu sunete cu frecvențe înalte (ultrasunete), ci cu frecvențe joase produse prin ,,lovire” sau „plescăit” pe diferite suprafețe ale corpului. Percepția sunetului modificat (ecoul) a efectuat-o cu urechea pe partea opusă. El precizează că, între 40.000-100.000 vibrații/secundă, urechea nu mai percepe sunetele și le numește „ultrasonore”. Investigarea cu ultrasunete era folosită încă de atunci în inginerie și domeniul militar, cu mult timp înaintea aplicării lor în domeniul medical cu ajutorul ecografului.
• Energia ultrasonică a fost aplicată pentru prima dată în scop medical, în relația cu pacientul de dr. George Ludwig, în anul 1940 la „Naval Medical Research Institute, Betscheda, Maryland”. Prima aplicație pur imagistică este apoi realizată de medicul Karl Theodore Dussik (1942-1947) de la Universitatea din Viena, o metodă pe care o numește „hiperfonografie”. Dr. Ștefan Odobleja a lansat aceste idei încă din anul 1935.
• Printre preocupările lui Odobleja, între anii 1937-1938, se remarcă dorința de a contribui la îmbunătățirea structurii și activității instituției militare românești din care făcea parte. În acest sens publică o serie de studii în revista „Spirit militar modern„, precum „Teoria și practica”, așa cum era intitulat studiul său publicat în nr. 1/1938 al revistei, abordând problematica definirii celor două noțiuni și al interdependenței lor obiective. Într-un alt articol, publicat în nr. 5-6/1939 al aceleiași reviste, sub titlul „Cantitate și calitate” analizează raportul dintre cele două noțiuni și rolul lor în selecționarea cadrelor militare. Studiile sale de psihologie militară au fost continuate până la izbucnirea războiului, printre acestea numărându-se și cel publicat sub titlul „Simetria și dualismul războiului”.
• MEDIC MILITAR – participarea la Al doilea război mondial (1941-1945). În noaptea desclanșării primului război mondial a fost mutat de la Regimentul de Lipcani-Basarabia (care trecuse din Dorohoi, la la Turda și apoi la Târgoviște), la un alt regiment, tot disciplinar, de Bazargic, refugiat la Cernavodă. „Pe 1 noiembrie 1941 am fost numit medic al regimentului 36 Infanterie. Numirea în noua funcție m-a obligat să acționez foarte repede în vederea pregătirii medicilor de batalioane, cât și asigurarea bazei materiale din punct de vedere sanitar necesară în campanie. Odată cu terminarea pregătirii de campanie, am început deplasarea spre front (frontul de est, URSS) când pe jos, când cu trenul. Mersul pe jos a început de la Cernăuți, am trecut pe la Lvov și ne-am deplasat cu trenul până la Nipropetrovski, unde era o gară cu foarte multe linii de cale ferată. Apoi, pe jos am trecut râul Doneț, ajungând la Zaporoje”. LIVRET MILITAR 1955, Dr. Ștefan Odobleja – RCR nr. 0051934
• Din campania de război unele momente şi chiar etape să-l fi marcat într-un mod decisiv, întrucât în cele ce urmează se află şi un paragraf subintitulat ”memoriu de război“, unde câteva date calendaristice prilejuiesc explicaţii speciale. Astfel, pentru intervalul de timp deschis de 18 noiembrie 1942 şi până spre sfârşitul lui 1943, în plină înaintare spre Răsărit, dr. Odobleja a trecut prin momente dramatice, pe care ţine să le explice răspunzând la întrebări care l-au frământat, se pare, ulterior, despre motivele care l-au determinat să aibă un anumit comportament, incluzându-le pe cele ce au determinat retragerea la Blinovski, la 19 noiembrie 1942, de ce s-a îmbolnăvit la 23 decembrie 1943, de ce – în aceste condiţii – nu s-a evacuat cu ambulanţa şi de ce s-a oprit la Morozovskaia.
• În noiembrie 1942 am ajuns în zona Varlamov, unde am staționat aproape 3 luni de zile. Aici veneau avioanele rusești de recunoașere, iar la un moment dat am fost atacați de o divizie de tancuri rusești. Au continuat zile cu lupte și la un moment dat am ajuns la Rostov, unde am fost cazat o noapte cu nemții care vorbeau de luptele de la Stalingrad: dacă nu se vor lua imediat măsuri, totul este pierdut. Luptele au continuat. Am fost evacuați cu trenul la Odessa. Am fost internat o perioadă în Spitalul din Odessa. După vindecare și reabilitare, la 15 ianuarie 1943, mi s-a făcut ieșirea din spital și am plecat în țară. Am trecut cu trenul prin Tighine. Am mers la Cernavodă la Regimentul 36 Infanterie pentru a mă pune la dispoziție. Acolo, mă dăduseră mort.
• De-a dreptul terifiantă este relatarea privind retragerea de după Stalingrad şi de după Cotul Donului, unul dintre actorii de aici fiind chiar dr. Odobleja. Drumul până în ţară, desfăşurat pe parcursul lui 1943, a fost un calvar supraomenesc şi este curios, deşi pare incredibil, cum în scurtele intervale de acalmie Odobleja a găsit şi timp de lectură sau de scris câte o disertaţie de psihologie, cum s-a întâmplat la Odessa ori la Bulta, în Transnistria, căci nu putea renunţa, era un mod de a uita ”grozăviile trăite“.
• Ajuns ulterior la Bucureşti, între alte locuri în care a fost găzduit s-a numărat şi casa cântăreţei Mia Braia. Aici l-a găsit 23 august 1944 (România a întors armele împotriva Germaniei cu care era aliată, până atunci). A participat alături de ceilalți ofițeri români, cu entuziasm la întoarcerea armelor împotriva adevăraților dușmani. Este numit medic-șef al Ambulanței 37 Vânători de munte de la Sibiu. Războiul se terminase și toți colegii lui fuseseră avansați, numai Odobleja rămâne căpitan. În cele din urmă este avansat maior și nu mult după aceea este mutat- pentru a câta oară-, din București în provincie, la Dej, ca medic al Centrului de recuperare și al Garnizoanei Dej. În pofida împrejurărilor nesigure ale momentului, nu s-a putut abţine de la nevoia de lectură căci, după cum o spune nonşalant, mai rămânea, totuşi, “şi răgaz pentru citit”. A repetat experienţa şi în lunile următoare, după participarea la campania din Vest ( timp de trei luni) până în primăvara lui 1945, când, reîntors în Bucureşti, a reluat documentarea la secţia de Psihologie şi Logică a Bibliotecii Universităţii din Capitala ţării. Medalia (decretul 325 din 6 august 1954 al Prezidiului Marii Adunări Naționale) „ELIBERAREA DE SUB JUGUL FASCIST”. A încercat reînnodarea unor legături cu lumea ştiinţifică, între altele a ajuns şi la Mihai Ralea, care l-a primit cu răceală, influenţat probabil de Ion Biberi, apoi la C.I. Parhon, la care a încercat să apeleze, poate singura dată în viaţa lui într-un asemenea demers, pentru a rămâne în Bucureşti, însă nici acesta nu l-a ajutat, deşi i-a spus că îi cunoştea lucrările, apreciindu-le, şi că şi-ar fi dorit să aibă colaboratori de talia celui din faţa lui. Refuzat categoric şi aflat la vârsta de 43 de ani, dr. Odobleja a trebuit să se împace cu ceea ce i se oferise ca medic militar, garnizoana din Dej, unde s-a stabilit şi unde s-a şi căsătorit.

30 DE ANI RETRAS ÎN SATUL NATAL-CONTINUĂ SĂ STUDIEZE, SĂ SCRIE ȘI SĂ CREEZE

Am cutreierat țara / în lung și lat, / Am trăit prin multe orașe / și multe sate, / Dar m-am întors / în cele din urmă / în satul meu natal / Acolo mă simt mai bine / ca oriunde. (Țara mea, Ștefan Odobleja)

• După ce se îndrăgostește de o femeie (din Cluj) – cu care a avut 3 copii (1947- Ștefan jr., 1948-Mileva – decedată la botez, 1949-Dumitru), în primăvara anul 1946 se căsătorește și solicită „retragerea în cadrul disponibil” și apoi pensionarea definitivă (Decretul nr. 2269 din 22 iulie 1946, prin care dr. Odobleja a devenit cadru disponibil la cerere, şi decretele nr.1389 din 17 aprilie 1946 şi 325 din 6 august 1954, prin care acestuia i s-au recunoscut meritele avute în serviciul armatei ca ofiţer activ), retrăgându-se în satul natal Valea Hoțului din Mehedinți. Aici trăiește ca la țară, dar continuă să studieze, să scrie și să creeze, în mijlocul naturii, zona de văi și dealuri oferindu-i condiții „mirifice„. În 8 februarie 1947 se naște primul lui fiu, Ștefan jr. (ce va deveni inginer silvic și, care în memoria tatălui său înființează-în anul 1999, Fundația „Ștefan Odobleja” pentru păstrarea vie în memoria românilor a creației lui Odobleja, inventatorul ciberneticii). Odobleja se ocupă singur de creșterea și educația lui Ștefan jr., după ce divorțează de soția sa, care pleacă la mama sa în Cluj.
• Timp de aproape de 30 de ani, numele lui Odobleja nu mai apare în publicațiile de specialitate, ceea ce nu înseamnă că nu a continuat să studieze, să scrie și să creeze. Sunt anii cănd Ștefan Odobleja este uimit tot mai mult de numeroasele asemănări dintre „Psihologia consonantistă” și „Cibernetica” lui N. Wiener, de ceea ce putem numi „palimpsestul” (pergament) Odobleja-Wiener. Amărăciunile omului de știință dr. Ștefan Odobleja frustat de un mare merit răzbate puternic din versurile poemelor pe care le-a conceput.

După anul 1971 – participarea la Cenaclul literar, Casa de cultură Drobeta – Turnu Severin

Este înțeles și ajutat de scriitori și poeți în lupta sa pentru recunoașterea operei sale:

• „A revenit târziu în bătălia cu destinul. Primii care l-au ajutat să revină au fost scriitori şi gazetari. Iată cum l-am cunoscut. Era în vara anului 1971, venise la Casa de Cultură, voia să ţină o conferinţă despre teoria sa. Părea de necrezut spunându-mi că a publicat cărţi, despre care nici nu auzisem. Mi-a adus a doua zi vol.I din “Psychologie Consonantiste”, era de ţinuta cărţilor rare. Atunci am alergat pe scări spre biroul lui Mişu Bordei, (prof. de filozofie, inspector la Comitetul de cultură) şi i-am arătat cartea. Nu credea, zicea că dacă nu e a lui, că e scrisă în franceză, că cine ştie ce-o fi în ea etc. Apoi l-am întrebat pe domnul doctor dacă poate veni sâmbătă, îl invitam de fapt la Cenaclu. Mi-a spus că, deocamdată, sâmbăta şi duminica stă la ţară şi, de atunci, am schimbat ziua cenaclului, ca pentru un început de calendar. A fost pentru noi o adevărată minune ce descopeream la acest om atât de modest şi atât de bogat (el însuşi dihotomic), explicându-ne ca la şcoală (venea încărcat cu planşe, desena cercuri şi linii pe o tablă) despre psihologia fizicistă, binaritate, entropie, circularitate, conexiune inversă (numită de american feed-back, N. Wiener devenise o morişcă în gura lui, alături de colaboratorii acestuia: dr. Rosenblueth şi tânărul inginer Bigelow)”. ILEANA ROMAN
• „După doi ani de feed-back şi poezie, după câteva încercări eşuate de a semnala cazul Odobleja (îl îndemnasem să-şi trimită cărţile la reviste, la specialişti, dar … nici un răspuns), atunci poetul Valeriu Armeanu i-a luat un interviu şi l-a trimis îndrăzneţului scriitor D. R. Popescu. Astfel a apărut în revista “Tribuna”de la Cluj, iunie 1973, prima signalare despre ce s-a întâmplat cu opera unui om de ştiinţă român. Alături, un comentariu semnat de sociologul Nicolae Mărgineanu. Apoi articolul-bombă din “Flacăra” pe două pagini, după care am mers, seara, la “Drobeta” şi l-am sărbătorit în capul mesei pe “colegul nostru de cenaclu”: savantul Ştefan Odobleja. Aşa s-a întâmplat, ca noi, scriitorii, să-l descoperim ca să-l redăm sieşi, adică tot un feed-back. După aceea, a urmat sarabanda declarării “părintelui ciberneticii”, de la academicieni până la elevi şi invers, mai toţi încurcându-ne în “buclele” celuilalat … ” ILEANA ROMAN

FEED-BACK SENTIMENTAL de ILEANA ROMAN, text preluat din cartea TUDOR RĂȚOI, ȘTEFAN ODOBLEJA. CORESPONDENȚĂ, Vol. I, Editura Publicitaria, București, 2018

Casa de Cultură Drobeta-Turnu Severin, 1969

DUPĂ ANUL 1972, LUPTA PENTRU RECUNOAȘTEREA MERITELOR ȘTIINȚIFICE

• După război, dorind să se consacre activității de cercetare, se retrage din armată în anul 1946 și începe redactarea unei lucrări de mari proporții, „Logica rezonanței”, pe care nu va reuși să o definitiveze.
• Volumele „Psihologiei Consonantiste” din 1938-1939 aduce în atenţie un paragraf de pagini exilate, cuprinzând opiniile doctorului Odobleja despre socialism. Când a avut loc redescoperirea Psihologiei Consonantiste la jumătatea anilor ’70 ai secolului trecut, acestea au trebuit să fie extirpate din cuprinsul cărţii (se întâmpla în anul 1966), autorul considerând socialismul o ”anomalie complexă: dictatură a inculţilor, dictatură a leneşilor, dictatura mediocrităţilor“.
• Anul 1972 – Începând din anul 1972, când a citit autobiografia matematicianului Norbert Wiener, dr. Ştefan Odobleja s-a consacrat demonstrării ideii că originea ciberneticii se află în psihologie şi că „Cibernetica s-a născut în România în anul 1938” prin lucrarea sa „Psychologie Consonantiste”. În acest sens, pentru a-şi marca parternitatea, el a publicat o lucrare specială, care a apărut în chiar anul morţii sale: „Psihologia consonantistă şi cibernetica”, cu o substanţială prefaţă a lui Mihai Golu (Ștefan Odobleja, Psihologia consonantistă și cibernetica, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1978).
• Anul 1975 – Pe 24 sau 25.04.1975, Odobleja este invitat la Academie. În scrisoarea din 19.03.1975, Bajureanu îl sfătuiește ce să facă. În cartea lui I. Hinoveanu, ing. St. Bajureanu povestește ce s-a întâmplat la Academie. Toți medicii militari cu grad mare au primit ordin să nu vină în haine militare. Directorul Spitalului Militar s-a scuzat printr-un emisar că nu poate fi prezent. În timpul prezentării lui Odobleja, doi ciberneticieni români de marcă vorbeau între ei ca pe stradă. Un doctor militar mai în vârstă le-a atras atenția că Odobleja ajunsese la a șaptea asemănare între ideile sale și cele ale lui Wiener. Același medic l-a atenționat de atmosfera din sală și pe prezidentul ședinței, Șt. Milcu. La sfârșitul ședinței i se propune un târg, cu pensia de merit, pe care Odobleja îl refuză. Intervine apoi acad. N. Mărgineanu care-i zice foarte dur: “Bă Fănică, înțelege mă, că tot ce ai făcut tu în Psihologia Consonantistă e ceva, mă, care n-are nici o valoare, e un soi de filozofie a la Blagaˮ. Odobleja a replicat: ˮÎn viață fiind, cred că cea mai mare onoare ce mi s-ar fi putut face sub cupola Academiei Române este aceea să fiu comparat cu Blaga“.
• În anul 1975, la al III-a Congres Internațional de Cibernetică, desfășurat la București (Academia de Studii Economice -ASE) a prezentat comunicarea „Cibernetica și Psihologia consonantistă”, tipărită în lucrările Congresului (Springer Verlag, 1976), pregătind și o carte pe această temă, publicată postum (Editura Scrisul românesc, Craiova,1978).
• August 1977 – Pe 09.08.1977, Stelian Bajureanu trimite o scrisoare lui Odobleja. Această scrisoare este foarte importantă pentru informațiile pe care le aduce. St. Bajureanu este omul care a înțeles cel mai bine ce a realizat Odobleja și cel care l-a ajutat cel mai mult, fiind tot timpul alături de el, punându-și în pericol de multe ori situația și chiar viața. În această scrisoare, care apare la pag. 71 din volumul Corespondența, apărut în anul 2002 la Craiova, Bajureanu scrie: ˮla 24.04.1975, la Academie, Nicolau și Milcu v-au propus să renunțați la prioritate și ei vă asigură în schimb o pensie și un titlu academic. Dumneavoastră, cum era normal, ați respins târgul lor și le-ați spus că nu vă puteți vinde conștiința pe un blid de linte“.
• Martie 1978, București. Din interviul dat de dr. Ştefan Odobleja în martie 1978 lui Aristide Buhoiu (TVR) la Hotelul „Triumf” din Bucureşti, câteva din credinţele şi viziunile dr. Ştefan Odobleja: „N-am putut să mă despart de pasiunea care mă cucerise, aşa că am continuat, în ciuda vicisitudinilor şi împrejurărilor contrarii, ca o distracţie, ca o muncă sau ca o deprindere de a elabora direcţia acestei psihologii care era de fapt în mare parte o logică. În anii care urmează, după părerea mea, eu cred că cibernetica va face paşi tot atât de impresionanţi ca cei pe care i-a făcut între anii 1938- 1978”. Şi concluzionează: „Vor apare atunci nişte maşini şi mai miraculoase decât acelea pe care le-am cunoscut acum de curând”. Ştefan Odobleja a citit din „Psihologia consonantistă”, ediţia în limba franceză, fără ochelari, traducând în acelaşi timp pasaje din carte. Ţinuta lui vestimentară („atât de comentată de miticii care l-au zugrăvit în fel şi chip”) era mai mult decât elegantă.

• În anul 1978, deoarece boala l-a reținut (se stinge din viață la 4 septembrie 1978) să participe la al IV-lea Congres Internațional de Cibernetică de la Amsterdam – Olanda (21-25 august 1978), trimite o nouă comunicare „Diversitate și unitate în Cibernetică”, care a fost prezentată de ing. dr. Stelian Bajureanu și obține recunoașterea internațională de precursor al ciberneticii. B.H. Rudall de la University of Wales, care a prezidat sesiunea, spunea: „Lucrarea dr. Odobleja a fost foarte bine primită … S-a exprimat un mare interes și apreciere față de Psihologia consonantistă”.
• „Aveți un om de aur, merită o statuie de aur” B.N. RUDALL, Olanda.
• Academia Română recunoaște meritele savantului dr. Ștefan Odobleja și în anul 1990 i se acordă titlul de membru post-mortem al Academiei Române: ca semn de aleasă recunoaştere faţă de întreaga sa operă, faţă de poziţia sa unică de precursor mondial al psihologiei consonantiste, a ciberneticii şi a ciberneticii generalizate, dr. Ştefan Odobleja a fost ales post-mortem membru al Academiei Române, în anul 1990. În onoarea sa a fost înfiinţată Academia de Cibernetică „Ștefan Odobleja” din Elveţia.

CONCLUZII GENERALE ALE OPERELOR “PSYCHOLOGIE CONSONANTISTE“, PARIS (1938,1939)

“Logica este o aplicație a psihologiei, de aceea un Tratat de psihologie ar trebui să cuprindă 20-30 de volume” Dr. Ștefan Odobleja (“Psychologie consonantiste“, Paris, 1938-1939)

În decursul vieţii, dr. Ştefan Odobleja a practicat medicina şi a scris importante lucrări despre Cibernetică și Psihologia consonantistă (Psihologia consonantistă este „Cibernetica lui Odobleja”). Cine va studia lucrările sale va observa o rigurozitate și ordine în prezentarea conceptelor și termenilor, descrierea clară și precisă a fenomenelor și proceselor studiate. Dacă numai matematicienii au stilul prezentării lucrărilor științifice prin precizare de „Definiții„, găsim acest stil și la dr. Ștefan Odobleja, el nefiind matematician. EXEMPLU. „Definiție. Limbajul este corelativul gândirii: el este gândirea exteriorizată. E o consonanță ideo-motorie, o traducere reactivă a gândirii. „O experiență prezentă care ne sugerează posibilitatea unei experiențe posibile” (Taine). El reprezintă anumite senzații împreunate cu anumite sunete” (Ștefan Odobleja, Psihologia Consonantistă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982, pag. 454). Pentru studiile sale în conceperea celor 2 volume din „Psychologie consonantiste„, Paris, 1938-1939 s-a documenatt studiind aproape 1000 de titluri apărute în perioada 1800-1937. Din CONCLUZII GENERALE la cele două volume („Logica este o aplicație a psihologiei„, de aceea un Tratat de psihologie ar trebui să cuprindă 20-30 de volume):

• Rațiunea de a fi a capitolelor „Știință”, „Științele fizico-chimice”, „Științele matematice”, „Biologie”, „Economie politică” și „Filozofia” este o rațiune logică: ele sunt aplicații ale logicii, – ea însăși fiind o aplicație a psihologiei.
• Pentru a demonstra dualitatea riguroasă și indiscutabilă a spiritului., noi am redus toate grupele de cunoștințe privind orice noțiune la următoarele două rubrici: Definiție și Diviziune. Orice cunoștință privind o oarecare problemă (lucru, noțiune, nume, subiect, clasă, lege) poate și trebuie să se încadreze într-una din cele 2 rubrici: Definiție și Diviziune. În cele 2 rubrici principale se pot, desigur, distinge subdiviziuni subordonate, dar niciodată coordonate. Pe de altă parte, procedeul nostru de expunere nu trebuie generalizat (e un procedeu de studiu din punct de vedere psihologic). În alte domenii el trebuie să cedeze locul oricărui alt punct de vedere mai adecvat.
• Fiecare clasă comportă legi. Fiecare teorie comportă aplicații practice. Obligați de sistematizarea pe care am adoptat-o, a trebuit să studiem separat: 1. clasele, 2. legile și 3. aplicațiile practice. Ele pot fi, totuși, studiate și intr-un alt mod: la fiecare clasă sau teorie legea sa și aplicațiile practice.
• Mașina psihică, așa cum, am demontat-o și am remontat-o, poate ea oare să funcționeze? Se pot oare fabrica idei cu o asemenea mașina? Poate fi ea folosită în mod avantajos? Poate fi ea ajutată în funcționarea sa? Partea a doua a cărții răspunde afirmativ la aceasta: proba practică pare să fi reușit pe deplin.

ANUL 1978, ANUL DISPARIȚIEI MARELUI SAVANT DR. ȘTEFAN ODOBLEJA – PĂRINTELE CIBERNETICII

PRIMUL INTERVIU AL DR: ȘTEFAN ODOBLEJA. Din interviul dat de dr. Ştefan Odobleja în martie 1978 lui Aristide Buhoiu (reporter Televiziunea Română, interviu difuzat, abia în anul 1982; “Odată cu trecerea timpului ne-am dat seama tot mai mult de valorile operei sale. După trecerea lui în neființă, în toamna lui 1978, comentariile, în loc să scadă, s-au înmulțit. Poate și datorită faptului că, sub toate aspectele, cibernetica este astăzi o prezență tot mai vie“. Aristide Buhoiu (TVR), din interviul cu dr. Odobleja, anul 1978 – înainte de a muri, și difuzat abia în anul 1982, Interviul transcris – https://odobleja.ro/despre/obstacole-nedreptati/) la Hotelul „Triumf” din Bucureşti, redau câteva din credinţele şi viziunile lui Ştefan Odobleja (Sursa: ing. Ștefan Odobleja, Destinul unui vizionar Ștefan Odobleja , Editura Publicitaria, 2017 – https://www.scribd.com/document/468470146/Destinul-unui-Vizionar-dr-%C8%98tefan-Odobleja-2017 ):

• „N-am putut să mă despart de pasiunea care mă cucerise, aşa că am continuat, în ciuda vicisitudinilor şi împrejurărilor contrarii, ca o distracţie, ca o muncă sau ca o deprindere de a elabora direcţia acestei psihologii care era de fapt în mare parte o logică”. 
• „În anii care urmează, după părerea mea, eu cred că cibernetica va face paşi tot atât de impresionanţi ca cei pe care i-a făcut între anii 1938- 1978”
• Şi concluzionează: „Vor apare atunci nişte maşini şi mai miraculoase decât acelea pe care le-am cunoscut acum de curând”
• Ştefan Odobleja a citit din „Psihologia consonantistă”, ediţia în limba franceză, fără ochelari, traducând în acelaşi timp pasaje din carte. Ţinuta lui vestimentară (atât de comentată de miticii care l-au zugrăvit în fel şi chip) era mai mult decât elegantă. 

PRELEGEREA ȚINUTĂ DE DR. ȘTEFAN ODOBLEJA. Ştefan Odobleja. Psihologia consonantistă (1978) – Prelegere ținută în anul 1978 la Casa Corpului Didactic din Drobeta-Turnu Severin,
– Dr. Ştefan Odobleja. Psihologia consonantistă (1978) – Prelegere ținută în anul 1978 la Casa Corpului Didactic din Drobeta-Turnu Severin, difuzată, în premieră, de Iulius Ţundrea în emisiunea “Fonoteca de Aur” Oameni de ştiinţă în arhiva sonoră a Radioului, la 20 decembrie 1980.
Ştefan Odobleja explică în ce constă contribuţia lucrării sale Psihologia consonantistă – lucrare redactată inițial în franceză și publicată în 1938 și 1939, în două volume (Paris, Libraire Maloine) – la fundamentarea ciberneticii. Înregistrare realizată prin grija profesorului Constantin Negreanu, directorul Casei Corpului Didactic Mehedinți,
http://www.radio-arhive.ro/articol/stefan-odobleja-psihologia-consonantista-1978/2107571/5701/2
Vizitați – https://odobleja.ro/despre/destinul-de-vizionar/

La mijlocul verii anului 1978, Ştefan Odobleja este internat la Spitalul Militar Central din Bucureşti, unde cu ocazia vizitei mele am avut o discuţie scurtă cu dl. general Marinescu, comandantul spitalului, care mi-a comunicat direct că are cancer la pancreas, iar dacă-l operează mai trăieşte 3 luni, iar dacă nu-l deschide 6 luni (Sursa: ing. Ștefan Odobleja, Destinul unui vizionar Ștefan Odobleja , Editura Publicitaria, 2017 – https://www.scribd.com/document/468470146/Destinul-unui-Vizionar-dr-%C8%98tefan-Odobleja-2017).

• Peste o săptămână dr. Ştefan Odobleja a sosit la Drobeta Tr. Severin perfect conştient de boala pe care o avea. Eu nu eram pregătit pentru această situaţie, care mi-a pus în faţă rezolvarea mai multor probleme într-o perioadă scurtă de timp. Dar în acest timp au apărut tot felul de ciocli, care într-un fel sau altul mi se arătau foarte apropiaţi. Mai târziu aveam să-mi dau sema cât de scump m-a costat pe mine şi familia mea acceptarea din politeţe a acestor intruşi.
• Doctorul Ştefan Odobleja ne-a părăsit în data de 4 septembrie 1978. Înmormântarea a avut loc pe data de 8 septembrie de Sfânta Maria Mică (sărbătoare în  satul natal), cu onoruri militare şi un sobor de cinci preoţi. La plecarea cortegiului s-a pus o ploaie torenţială după care a apărut un curcubeu frumos, ca un arc peste cimitirul ortodox. Curcubeul era un răspuns la gestul făcut de el arătând cu degetul în sus conform unei convenţii între el şi cei prezenţi lângă patul de suferinţă, probabil a ajuns acolo sus şi a fost instalat pe bolta cerească, unde îşi merita locul de pe lumea aceasta.  

Prin activitatea sa în domeniul ciberneticii şi-a atras ostilitatea regimului comunist, iar spre sfârşitul vieţii s-a aflat sub supravegherea organelor de securitate. O parte din operele sale au fost publicate după moartea sa. Pentru promovarea imaginii şi personalităţii cât şi a operei doctorului Ştefan Odobleja, a luat fiinţă cu avizul Ministerului Culturii „Fundaţia Ştefan Odobleja” (anul 1999) , care organizează simpozioane şi comunicări iar conform punctului 4 din statut se construieşte „Casa memorială Ştefan Odobleja” în satul natal.

Fotografie dr. Ștefan Odobleja din anul 1977. Ştefan Odobleja, în primăvara anului 1978

Anul 2010, Osemintele savantului Ştefan Odobleja, reînhumate în cimitirul ortodox „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Drobeta-Turnu Severin, în sectorul destinat eroilor neamului –
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/osemintele-savantului-stefan-odobleja-reinhumate-19546.html

Anul 2017, Monumentul de la Casa memorială „Ștefan Odobleja” din satul Ștefan Odobleja, Mehedinți

Statui realizare în memoria savantului
– Colegiul National Pedagogic „Stefan Odobleja” Drobeta-Turnu Severin, http://www.cnpstefanodobleja.ro/proiecte/8-as-artslider

• Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova, Statuia lui Ştefan Odobleja, realizată de sculptorul Anton Barbu-Panaghia, 1998 și amplasată în curtea Colegiului „Ştefan Odobleja”, Craiova

Sursa: Ileana Dogaru, ŞTEFAN ODOBLEJA – OMUL CARE A PUS BAZELE UNEI NOI ŞTIINŢE, Prof. Ileana DOGARU, Colegiul „Ştefan Odobleja”, Craiova
http://www.libruniv.usarb.md/xXx/reviste/tehnocop/continut/Tehnocop_2(17),2017/Tehnocop_2(17),2017-37-45.pdf

“ÎN ULTIMII ANI AI VIEŢII A FOST UN OM PUTERNIC, DAR A PRIMIT DESTULE LOVITURI”

ING. ȘTEFAN ODOBLEJA JR., 2017

„De asemenea, fiul savantului risipeşte o sintagmă ce, exagerat, a făcut carieră în timp, cum că acesta ar fi trăit şi murit sărac. El subliniază că tatăl său “nu a murit sărac, toată viaţa a fost un om pedant. În ultimii ani ai vieţii a fost un om puternic, dar a primit destule lovituri”. Astăzi manuscrisele sale se află la Arhivele Naţionale din Mehedinţi aşteptând să fie cercetate şi valorificate, s-a publicat ca operă inedită Introducere în logica rezonanţei, s-a tradus în româneşte şi publicat Fonoscopia, se organizează anual simpozionul internaţional Ştefan Odobleja – Eternitate la timpul prezent, în satul natal se reconstruieşte casa memorială ”Ştefan Odobleja“ prin grija Fundaţiei omonime, iar recent, în 2016, ca expresie a interesului nestins pentru opera savantului, au apărut două lucrări în legătură cu aceasta, Psihosomatica consonantistă (autor: Nicolae Popescu) şi Etică şi Cibernetică (teză de doctorat, autor: Eronim-Celestin Blaj)” . Prof. dr. Tudor Răţoi, director Arhivele Naţionale Mehedinţi, Prefață la cartea Ștefan Odobleja jr., „Destinul unui vizionar – Ștefan Odobleja”, Editura Publicitaria, 2017 (Sursa: ing. Ștefan Odobleja, Destinul unui vizionar Ștefan Odobleja , Editura Publicitaria, 2017 – https://www.scribd.com/document/468470146/Destinul-unui-Vizionar-dr-%C8%98tefan-Odobleja-2017).

„Dr.-lui Ștefan Odobleja creatorul de fapt și de drept al Ciberneticii, în amintirea participării la acest Congres” Stelian Bajureanu, 20 ianuarie 1978.