Wiener vs. Odobleja

Academia Română: “Dacă prestigiul oricărei instituţii este dat de calitatea celor care fac parte din ea, atunci acest adevăr este valabil mai mult ca oriunde în cazul Academiei Române, care, de la înfiinţare şi până în prezent, a numărat printre membrii ei ilustre personalităţi ale ştiinţelor, literelor şi artelor, între care: … Ștefan Odobleja, descoperitorul ciberneticii“, https://acad.ro/academia2002/acadrom/pag_ist_mem.htm

„Ștefan Odobleja – membru post-mortem, 13 noiembrie 1990. Prin lucrarea Psihologia consonantistă, apărută în anul 1938, a făcut publică prima variantă a concepției cibernetice generalizate și a demonstrat caracterul multi și interdisciplinar al acesteia”
ACADEMIA ROMÂNĂ – SECŢIA DE ŞTIINŢA ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI – https://acad.ro/sectii/sectia14_informatica/sti/info_sectie.htm

  • MĂRTURISIRE – momentul și ideile ce l-au condus la „Psihologia consonantistă„: „După publicarea cărții „La fonoscopie”, Ed. G. Doin Paris, 1935, a urmat o periodă de relaxare. În primăvara anului 1935 am fost medic recrutor în Caraș (Reșița, Anina, Lugoj, Oravița etc.). Am luat parte la un bal, pentru mine de neuitat. La Reșița, am făcut plimbări intr-o regiune care are lucruri foarte frumoase (grădinile de la Marila, Anina etc.). Intr-o frumoasă zi cu soare am făcut o plimbare pe platoul muntos de la Bocșa Montana, de dimineață până seara. M-am bucurat mult, era iarbă, flori, brădet și păsări, și am avut o efervescență de gândire, pe care am înregistrat-o pe hârtie. care niciodată nu mi-a lipsit din buzunar. În acea zi am luat hotărârea de a elabora o Psihologie în limba română, de cca 250-300 pagini, în spiritul vederilor mele care se cristalizaseră în jurul ideii de rezonanță (eu îi ziceam de preferință consonanță, poate pentru că mă ocupasem mult cu acustică în timpul primului studiu)! În timpul primului studiu mi-am format și mai bine metoda de lucru. Am făcut rafturi, am clasat ideile în dosare pe capitole, am făcut tabele lungi cât o rogozină cu toate ipotezele plauzibile pe o parte, cu toate fenomenele fizice, pe de altă parte, după unul din multele modele ce le am în „Psihologia consonantistă” la capitolu Euristică. Lucram cu o metodă de gândire foarte perfecționistă. Metoda era a mea, inventată de mine (azi nu știu dacă o mai fi și a altuia)„.

Cibernetica lui Norbert Wiener (1894-1964) vs. Cibernetica lui Ștefan Odobleja (1902-1978)

–––––

Matematicianul Norbert Wiener – https://en.wikipedia.org/wiki/Norbert_Wiener este considerat fondatorul ciberneticii, principiile de bază fiind descrise în opera sa Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine (1948), chiar dacă cu 10 ani mai înainte românul Dr. Ștefan Odobleja-medic militar, a publicat în franceză lucrarea fundamentală în 2 volume, ”Psihologia consonantistă” (1938-1939), în care definea bazele unei ştiinţe noi, Cibernetica, care va propulsa construirea calculatorului modern și dezvolarea unei noi științe: Informatica. Odobleja stabilea ideile fundamentale ale Ciberneticii – cele 9 legi universale (http://mvlada.blogspot.com/2019/10/stefan-odobleja-precursor-al.html), cea mai importantă referindu-se la feedback. Norbert Wiener este apreciat ca fiind unul dintre primii care au teoretizat că tot comportamentul inteligent a fost rezultatul mecanismelor de feedback, care ar putea fi simulat de către mașini și a fost un important pas timpuriu către dezvoltarea inteligenței artificiale moderne. Numele lui Wiener apare frecvent și în context cu dezvoltarea calculatoarelor, unde are contribuții importante pentru rezolvarea ecuațiilor diferențiale (1940). Preocuparea lui din timpul celui de al doilea război mondial, de a dirija tirul artileriei, a determinat pe Wiener de a dezvolta sistemul de comunicare și transmisie spre cibenetică. Astfel, a avut loc nașterea ciberneticii în anul 1943, iar în anul 1947 Wiener ajunge la o convenție cu alți oamenii de știință de a folosi termenul de „cibernetică” – termen din greacă (κυβερνήτης – cârmați). Este un termen care cuprinde reglarea și legarea sistemelor din domeniul mecanicii statice, tehnicii și cu sisteme din lumea organismelor vii.

SOURCE: Marin Vlada, Priorități în Cibernetică, Informatică și Inteligența Artificială, CNIV Romania, 2020 – http://www.c3.cniv.ro/?q=2020/prioritati

  • “Odobleja milita pentru modelarea comportamentelor organismului uman pentru a ajunge la modele în rezonanță cu gândirea omului, cu gândirea naturală. Sub aceste aspecte, „Psihologia consonantistă“ a fost și este o lucrare fundamentală, de bază, a științelor, de rezonanță și consonanță a științelor, o comoară a gândirii creative românești, de vreme ce teoria modelării a fost utilizată în știință și în aplicații practice, în cibernetică în primul rând, căci aceasta are la temelie teoria modelelor rezonante” Acad. Alexandru SURDU, la ediția din anul 2018.

Odobleja – analiza ciberneticii lui N. Wiener

  • „Pretind că în 1938 eu am dat toată cibernetica – cu toate atributele ei (în ”Orizont“ sunt slab redate: am reluat tema, cu citate și cu completări). Nu pretind că aș fi dat atunci întreaga cibernetică modernă, atât de amplificată și atât de specializată). Pretind doar că am dat aproape întreaga schemă, așa cum a redat-o Wiener în 1948, peste 10 ani: puține lucruri a mai adăugat el, și mai ales: puține esențiale – unele chiar inutile, altele și greșite. Din contra: câteva din cele mai importante atribute ale ciberneticii nu există nici măcar ca fantome în Cibernetica lui Wiener – în timp ce ele populează cibernetica mea, ca ființări viabile și bine conturate.
  • Cu toate că avusese timp de 10 ani răgaz – să tot fi copiat – totuși, Wiener nu a reușit să ingereze nici esențialul în întregime (plus că pe unele nu le-a rumegat, nu le-a digerat ori nu le-a asimilat). Mai ales în partea de metodologie. I le-au pus alții în traistă – cadou de la fidelii lui discipoli. Menționez că nici ediția americană din 1961 (sau 1963)? nu are completări: deci, nu numai peste 10 ani (în 1948), ci și peste 23 de ani Wiener încă nu-și rectificase lacunele cibernetice (în raport cu Ps. c.). Așa stând lucrurile – după părerea mea – eu nu am inaugurat numai o ramură a ciberneticii – psiho-cibernetica – ci eu cred că am inaugurat însăși cibernetica – așa ca întreg și totalitate, cu rădăcini, trunchi și ramuri, ba chiar și cu frunze și flori – fructele au urmat mai târziu: de 36 de ani se tot culege întruna și mai e încă mult de cules”.

Linia wieneriană vs. Linia odoblejiană

În România, posteritatea dr. Ștefan Odobleja este caracterizată de o luptă între susținătorii lui Wiener și susținătorii lui Odobleja. Chiar și în cadrul Academiei de Cibernetica ” Ștefan Odobleja„- inspirată și susținută de Iosif Constantin Drăgan (secretar general Stelian Bajureanu – apropriat al lui Odobleja), în 1982, s-au format două tabere, una a lui Stelian Bajureanu, și alta a lui Cesar Buda (+ Menerva Bocșa – Timișoara și Ion Străchinaru – Iași). Dovada este faptul că programele Simpozioanelor organizate de Academie în anii 1986, 1988 și 1991, s-au întocmit în 2 variate, corespunzatoare celor două tabere (SURSA: Introducere de Tudor Rățoi și Ștefan Odobleja jr., în Ștefan Odobleja – Corespondentă, vol. II, Editura Terra Grifonis, Turnu Severin, 2018).

„Alături de Vuia și Coandă, în inima și conștiința mea și-a făcut loc pentru totdeauna Ștefan Odobleja, care este creatorul Ciberneticii. Zică toți Săhlenii și Danielopolii ce vor să zică, cu toate teoriile „succesului”, Ștefan Odobleja va rămâne pentru posteritate, și prin el și știința românească, drept creatorul ciberneticii. Da, dumneavoastră ați creat cibernetica fără să trageți nici un folos. Wiener a furat și s-a folosit de comoara furată, obținând bogăție, glorie etc., a obținut succes! (social)!! … Creatorul ciberneticii are o pensie de 1300 de lei și stă într-o casă fără lumină electrică, așa cum stătea Creangă în bojdeuca lui” Stelian Bajureanu, 12 ianuarie 1975, Pitești, în cartea Tudor Rățoi, Ștefan Odobleja – Corespondență, vol. I, Editura Publicitaria, București, 2018 (pag. 45)

ROMANIAN FORERUNNERS OF CYBERNETICS by ȘTEFAN IANCU, NOIESIS, 2014

Abstract. The paper introduces the reader to the emergence of cybernetics as a science and tells the stories of the four Romanian forerunners of cybernetics: Spiru Haret, D. Danielopolu, Paul Postelnicu and Stefan Odobleja. The life and selected works of Ştefan Odobleja are presented, and Odobleja’s and Wiener’s cybernetic conceptions are compared. The author points out that Ştefan Odobleja’s biggest merit is the one of having discovered the general character of the feedback and of having tried to emphasize it in the most diverse range of processes and phenomena. N. Wiener regained what, in other conditions, Ştefan Odobleja had discovered and managed to build cybernetics as a science through a complete mathematical analysis of the feedback theory and automated processes. The paper concludes with the author’s self-question: Would not be better that instead of the Odobleja–Wiener case people would talk about the Odobleja-Wiener cybernetic theory? Keywords: feedback, cybernetic theory, Romanian forerunners of cybernetics, http://noesis.crifst.ro/wp-content/uploads/revista//2013-2014/2013-2014_2_02.pdf

CONCLUSIONS

  1. Cybernetics or the theory command and communication in beings and machines is the creation of a group of experts belonging to different fields who between 1920 and 1948 observed that a series of problems related to the control of the machines and organisms have in common certain organisation mechanisms and laid the foundations of a new subject evolving around two concepts: feedback–reverse connection principle (feedback circuit) and information.
  2. Through his paper “The Consonantist Psychology”, Ştefan Odobleja proved that he had genius, that he deserved to appear in the universal science besides Ampère and Norbert Wiener in the establishment of the cybernetic concept and way of thinking. Ampère anticipated cybernetics as a science, Stefan Odobleja elaborated the central ideas of cybernetics and the cybernetic way of thinking, N. Wiener regained what, in other conditions, Ştefan Odobleja has discovered and managed to build cybernetics as a science through a complete mathematical analysis of the feedback theory and automated processes.
  3. The second half of the XXth century is marked by cybernetic concepts because of Norbert Wiener, but behind him are many scientists as in any other field of knowledge. Among these, Stefan Odobleja is worth mentioning, as he is the one of its most valuable moments. Stefan Odobleja’s biggest merit is the one of having discovered the general character of the feedback and of having tried to emphasize it in the most diverse range of processes and phenomena.
  4. Odobleja made the first step in intuiting the cybernetic science but it was an important one and when it became internationally known, the Odobleja-Wiener
    Noesis 16 76 case was born. Maxwell remains the founder of electromagnetism but history mentions Faraday as the one who intuited the electromagnetic waves before him. But all these facts belong to the history of science and after more than a half of century of tempestuous developing of cybernetics, in our days almost nobody is speaking about Wiener’s cybernetics. Why should not history mention the fact that Odobleja intuited a generalized cybernetics before Wiener? Wouldn’t it be better that instead of the Odobleja–Wiener case people would talk about the Odobleja-Wiener cybernetic theory?
    BIBLIOGRAPHY
    1.Bălăceanu Stolnici C. „Un pionier al ciberneticii, românul Ştefan Odobleja” in Journal Flacăra, 11 May 1974.
    2.Drăgănescu Mihai, „Conceptele cibernetice ale lui Ştefan Odobleja”, Introductory study to the volume: Ştefan Odobleja, The Consonantist Psychology, The Academy Publishing House, 1982.
    3.Iancu Şt. „Stefan Odobleja” in Journal Academica nr. 6,7,8/(66,67,68), aprilie, mai, iunie 1996.
    4.Oancea Stroe I., Pârvănescu V., „Microenciclopedie severineană” in Journal Viitorul, Mehedinţi, 12 May 1972.
    5.Postelnicu P., „Ipoteza complexului vicios” in Journal Telecomunicaţii, 1968, vol.12, no. 12.
    6.Ruyer Raymond, La cybernetique et l’origine de l’information, Publishing House Flammarion, Paris, 1962.
    7.Săhleanu V. „D. Danielopolu şi Ştefan Odobleja precursori în cibernetică” in Journal Tribuna, January 30 1975.
    8.Spiru Haret, „Mecanica socială”, The Scientific Publishing House, Bucharest, 1969.
    9.Wiener Norbert „The Human Use of Human Beings”, French Edition:Cybernetique et Societe, Union Generale d’Edition, Paris, 1952.
    10.Wiener Norbert Cybernetics, 1966, The Scientific Publishing House, Bucharest.
    11.Wiener Norbert, Sunt matematician, The Political Publishing House, Bucharest, 1972.
  • „Se cuvine să menționez aici spusele lui Ștefan Odobleja, care, în discuțiile purtate cu domnia sa, a făcut referire la un Congresul International al medicilor militari de la București- din 1937, la care au luat parte și doi medici americani, și unde a distribuit participanților cartea sa. Ulterior, în timpul războiului, stranie coincidență, cei doi medici au făcut parte dintr-o echipă de cercetători aflată sub conducerea lui Norbert Wiener.”
    Prof. Mihai Buracu, Savantul dr. Ștefan Odobleja, victima unui rapt științific, 28 nov. 2005,
    https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1199018-savantul-stefan-odobleja-victima-unui-rapt-stiintific.htm

„A urmat o veritabilă campanie de presă susţinută de redactorii revistei „Flacăra”, prin mijlocirea acestora, începând cu primăvara lui 1974, dr. Ştefan Odobleja ajungând să cucerească interesul specialiştilor din România, care au început să studieze şi să revendice prioritatea ei absolută în domeniul ciberneticii”.

ODOBLEJA DESPRE WIENER, SCRISOARE din Tudor Rățoi și Ștefan Odobleja jr., în Ștefan Odobleja – Corespondență, vol. II, Editura Terra Grifonis, Turnu Severin, 2018

<1976-1977>[1]. Dr. Ștefan Odobleja îi scrie prof. Cristescu despre împrejurările în care N. Wiener își redactase lucrările, despre ajutoarele materiale și intelectuale primite, despre legenda din jurul său și despre faptul că fratele de la Paris al prof. Marika Neumann cunoscuse și apreciase pozitiv Psihologia Consonantistă.

<Către prof. Cristescu> [2].

………………………………………………………………..

Doriți să citiți Wiener? Ei bine, după părerea mea, ce este mai ˮcibernetic“ în cartea lui este… titlul și introducerea. Restul sunt câteva foiletoane de umplutură (unul de filozofia timpului), două de matematică pură, iar restul de psihologie, psihiatrie etc. Wiener spune cinstit că a scris-o pentru că îi trebuiau niște bani – și recunoștea că de pe urma acelei cărți a câștigat bine (autobiografia “Sunt matematicianˮ).

De ce a semnat-o singur? Se pare că Rosenblueth se instalase domnește în Mexic – și cu ajutorul lui Wiener: cu el împreună au determinat Fundația Rockfeller și le-a dat acel minunat loc de refugiu (fuga din Egipt) în Mexic – intitulat ˮInstitutul de Cardiologie“. Urma să-l ajute pe Wiener să se ridice și el. Și au reușit cu acea carte “în colaborareˮ pe care Wiener a scris-o lângă profesorul lui de cibernetică (dr. R.) și cu ajutorul lui, probabil. La Congresul de Cib., Prof. Edm. Nicolau mi-a arătat o cuceritoare considerație dar unii spun că dr. Bălăceanu (Rosenblueth-ul lui) s-ar fi comportat cam ostil. Nu mi-a permis a distribui texte și cărți după – la – comunicarea mea; a spus că: ˮla urmă“ (dar la urmă nu prea mai avea nici rost și nici legătură).

Am primit confirmare de la tov. Marika Neumann. Fratele ei de la Paris știe multe lucruri despre psihologia mea: el a venit la Lugoj în 1937 și cunoaște lucrarea mea încă de la începutul tipăririi ei. Are păreri bune despre ea și se pare că mai au și alții asemenea aprecieri acolo la Paris. Dacă ați putea să luați legătura cu dânsa (cu prilejul când îi veți oferi alte texte) ați putea să aveți multe informații prețioase provenite din cercuri competente din Capitala Franței. Deși ar fi putut avea rezerve. Sunt însă obiectivi și loiali. Ceea ce mă va face să nu mai insist așa mult asupra aspectului de preluare, ci să subliniez “colaborareaˮ (cu W.) în sectorul unor idei noi.

Am citit imediat pe Ivasiuc cel îndrăzneț și veți înțelege acum de ce nu puteam vorbi de cibernetică (vreo 10 sau 15 ani) și nici de altfel de psihologie decât de aceea a reflexelor – știința cea mai înaintată și singura adevărată. Ivasiuc nu știe însă că după ˮinstitutul de anticibernetică“ a urmat legenda Norbert Wiener cu miturile sale. Baronul Norbert Wiener nu este mai prejos de baronul von Münchausen cu imaginația și cu extraordinarele aventuri care au dus la găsirea de către Făt Frumosul N.W. al prea frumoasei Ileana Cosânzeana Cibernetica!

Pe de altă parte, păstrătorii cheilor și sigiliului Adevărului – filociberneticienii de azi – sunt și ei în felul lor la fel de intransigenți și intoleranți ca și anticiberneticienii cărora li s-au substituit. Nu toți, însă, și nici aceia, nu toți din convingere, ci mai mult  din prudență și de frică, nu știu ce fel de frică și de cine le-o fi frică. Eu consider că azi am destui aderenți în lumea specialiștilor (fără să-mi fac iluzia că toți m-ar aproba în toate). Însă primii care m-au înțeles n-au fost specialiștii, ci intelectualii de rang mai modest, dar imparțiali și de bună credință.

Dacă aveți prilej spre Drobeta, vă rog să mă anunțați ca să pot sta pe acasă la ziua respectivă. Trebuie să vă spun că vara eu stau mai bine ca Diogene, dar iarna stau mai rău decât el și decât Panait Istrati.

Multe Salutări și urări de bine!

ss., Ștefan Odobleja

  P.S. Nu uitați de articolele mele în unicat: să nu se piardă. Când mi le dați, vă pot da texte mai noi și mai valoroase. Dacă nu vă e greu, notați obiecțiunile ce mi se aduc: critica are mare valoare în asemenea chestiuni.

ss., Ștefan Odobleja

***

C. Atanasiu: (recenzie) în ˮSpirit militar modern“, nr. 2, ian., 1939, pag. 60;

N. Mărgineanu: Comentarii…, “Tribunaˮ, 19 iulie 1973, pag. 12; Discuție deschisă, ˮTribuna“, 1973, 11 oct., p. 14;

Liviu Timbus……, “Flacăraˮ, 23 martie, 1974, pag. 16;

Dr. Bălăceanu, ˮFlacăra“, 11 mai 1974, pag. 8;

Dr. Ștefan Odobleja, Carte cib., “Orizontˮ, 15 nov.și 22 nov. 1974;

V. Săhleanu, …ˮTribuna“, 30 ian. 1975, pag. 5;

Dr. Al. Olaru,…“Tribunaˮ, 26 sept. 1974, pag. 8;

Prof. I. Străchinaru,.. ˮOpinia studențească“ (Iași, sept.-oct. 1974, nr. 4-5, pag. 9;

A. Ioanițoaia, “Flacăraˮ…

Istrate, ˮTribuna României“..

“Flacăraˮ, dec. 1975, pag…

Dr. Șt. O., Nașterea Cib.

Almanahul ˮTribuna“ pe 1976 pag….

Interviu luat lui T. Popovici, 18 iunie 1974, p. 13;

Dr. Ștefan Odobleja, Scrisoare, “Săptămânaˮ, 3 mai 1974, pag. 11;

Eugen Barbu, Obstrucțiile secolului…, ˮRomânia Liberă“, 4 aprilie 1974, pag. 1-2.            

Arhiva personală ing. Ștefan Odobleja, copie, 6 p.

[1] Datat după anii în care s-a purtat corespondența doctorului Odobleja cu prof. Cristescu (n.n. – T.R.)

[2] Document incomplet, lipsindu-i primele 4 pagini, atribuit de ing. Odobleja setului de documente trimise de savant profesorului Ioan Cristescu (n.n. – T.R.)

Norbert Wiener, Cibernetica sau știința comenzii și comunicării la ființe și mașini, Ed. științifică, București, 1966 (dedicație – lui Arturo Rosenblueth care m-a însoțit ani de-a rândul pe căile științei)

Constantin Bălăceanu-Stolnici despre Odobleja și Wiener

Constantin Balaceanu-Stolnici, unul dintre pionierii români ai neurociberneticii, care l-a întâlnit pe Ștefan Odobleja prin anii ’70, a explicat însemnatatea „Psihologiei consonantiste”: „Odobleja, în lucrarea lui, a avut câteva idei fundamentale ale ciberneticii, printre care cea mai importantă a fost aceea de feedback. Feedback-ul era de mult intuit de câtre neurofiziologi, chiar și Danielopol la noi a intuit foarte bine încă din anii ’20 în sistemul nervos vegetativ, circuitele acestea cibernetice. Meritul lui Odobleja este foarte mare. Este acela de a fi introdus în psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor circulare și de a fi creat o teorie, teoria consonantistă a psihologiei. El spunea despre cartea lui că este doar un rezumat și că vrea să scrie un tratat în mai multe volume. «Psihologia consonantistă» este și rămâne un lucru extrem de interesant, care însă nu a găsit ecou foarte mare în literatura străină”.

În schimb, Norbert Wiener, care în cartea sa, „Cybernetics: Or the Control and Communication in the Animal and the Machine” (Cibernetica sau Controlul și Comunicarea în Lumea Animală și a Mașinilor), apărută tot la Paris, în 1948, vorbește, de asemenea, despre conexiunea inversă, sau feedback. Este considerat și celebrat în lumea întreagă drept întemeietor al ciberneticii. „Wiener a fost un matematician de prim ordin, care a fost însărcinat de armata americană în timpul razboiului să creeze un sistem automat care să regleze tirul artileriei pe avioane. Atunci, el a descoperit mecanismul acesta al feedback-ului, a construit mașina, mașina a funcționat și după razboi a scris o carte ‘Cybernetics’, care, în fond, se referă la acest lucru fundamental: ca în sistemele vii ca și în unele sisteme construite de om reglarea se poate face automat printr-un principiu fundamental, acela al conexiunii inverse. El a pornit de la niște cercetări aplicative de matematică și a formulat teoria feedback-ului, teoria oscilațiilor în feedback. Descoperirea lui Odobleja se referea la un mecanism psihologic, fără să facă extrapolări. Wiener a descoperit un model matematic, l-a transformat într-un model tehnic și a extrapolat în biologie. Și de acolo a venit generalizarea. Edmond Nicolau și cu mine l-am luat și l-am aplicat la sistemul nervos, în neurologie, în neurofiziologie, după aceea în psihologie, într-o carte pe care am numit-o «Conștiența din punct de vedere cibernetic»”, spune Constantin Bălăceanu-Stolnici.

PATRU SCRISORI (CORESPONDENȚĂ) din Tudor Rățoi și Ștefan Odobleja jr., în Ștefan Odobleja – Corespondență, vol. II, Editura Terra Grifonis, Turnu Severin, 2018

<1975 februarie 2> [1] Dr. Ștefan Odobleja îi scrie ing. Stelian Bajureanu despre contribuțiile lui Wiener în cibernetică și despre apariția în revista “Magazinˮ a unui articol ce exagera calitatea lui D. Danielopolu de cibernetician.

Mult Stimate D-le Inginer [2],

Vă mulțumesc pentru informație și vă informez că și eu, la primire, mă aflam cu aceeași neplăcută durere de cap pe care Dv. o aveați când îmi scriați. Totuși, răspund prompt. E drept că termenul de cibernetică e vag și echivoc – sau este, mai degrabă, prea larg cuprinzător, așa cum arăt și eu în articolul din Orizont, care nu e totuși exhaustiv.

După mine, Wiener a căutat să acopere, cu știința lui cea nouă, întreaga arie a psihologiei (mai ales a celei consonantiste). Găsesc îndreptățită părerea autorilor francezi că cibernetica a devenit o modă, așa cum este încă și azi (după 15 ani din 1962). După mine, aplicarea – cu măsură, prudent – a unor idei generale de la om la mașini (cum accentuează și P. Cossa în lucrarea sa cam veche dar care m-ar interesa foarte mult și aș cumpăra-o, dar nu știu cum s-o procur) este permisă, utilă, rodnică. La fel și aplicarea inversă, de la mașini la om (și psihologic), dar tot prudent și numai ca sugestii și ca idei generale.

Unii – și Wiener printre ei – s-au pripit să aplice nu numai idei și principii, ci și detalii, până și formule matematice. Și fără o verificare serioasă. Pretinsele verificări experimentale au fost, după părerea mea, neserioase – un fel de escrocherie științifică. În principiu, aveau dreptul să presupună și acele potriviri de detaliu, dar urmând să le dovedească. De aceea, zic eu, cam tot ce Wiener a transpus de la mașini la creier este fals. Ce a dat de la creier la mașini este bun (au dovedit-o chiar mașinile prin faptul că s-au născut și că l-au imitat bine pe creier – deși nu perfect de exact).

Tehnica implică precizie în gândire și idei – și deci și în termenii care le exprimă și vehiculează. Spre deosebire de filozofie și de științele de avangardă, care preferă să jongleze cu noțiuni generale, apte să sugereze mai mult ca cele precise. În Magazinul de pe 25 ian. 1975 a apărut un articol de cibernetică în care elevii lui Danielopolu de la Institutul Danielopolu îl preamăresc pe marele Danielopolu – nu ca medic, nu ca drept cardiolog, nu ca fiziolog, ci ca … cibernetician. Danielopolu a fost academician, dar se vede că titlul de cibernetician atârnă, pentru discipoli, mai mult și decât cel de academician.

Relev că autorii își etalează, sus, multiplele lor titluri, care le conferă dreptul de a fi infailibili și atotcunoscători, cuvintele lor având deci greutate de lege. Ca și Săhleanu – ca și C. Bălăceanu (Flacăra 11 mai 1974) – cei cinci magi ai Institutului omit, din cibernetică, nouă zecimi, adică: tot ce nu e feedback. După aceea, ei omit din feedback tot ce nu e danielopolian. În felul acesta ei ”ajung la concluzia“ că, de fapt, Cibernetica ar fi opera lui Danielopolu. De unde urmează că N. Wiener s-ar fi inspirat de la cardiologul român. Ori, N. Mărgineanu afirmă în cartea sa “Condiția umană” că Wiener s-a inspirat tot din fiziologie și neurofiziologie (ceea ce spune, repetat, și Wiener) dar de la …W. Cannon, fiziolog american de la Harvard (șeful lui A. Rosenblueth), care a studiat și el ca și Danielopolu (și cam tot pe atunci, dacă nu și mai înainte) și ca și Cl. Bernard (cu 80 de ani mai înainte) constantele fiziologice (botezate de americani homeostazie) și acțiunea de menținere a lor – adică: reglajul. Cannon a luat și premiul Nobel (prin 1928, sau 1930).

Situația mea e delicată: sunt pus în competiție cu un român. Ea e și grea: sunt pus în umbra unui om de mare greutate. Desigur, autorii din ”Magazin“ nu dau în mine, nu vorbesc contra mea. Nivelul lor superior le dă autoritatea de a mă ignora. În definitiv, ei și-au împlinit o datorie de elevi față de maestru. Amestecul meu nu ar fi avut nici un rost. Dar eu tot cred că fără amestecul meu “neavenit” în treburile interne ale  savanților acel articol nu ar fi apărut.

Cibernetica este ceva. Ea a pornit și ”ieșit“ din ceva. Nu cred că e reductibilă numai la reglaj și nu cred că reglajul e reductibil numai la Danielopolu. Titlul lui Cossa, el singur, îmi spune multe: Cibernetica este saltul și demersul de la creierul uman la creierele artificiale. Pentru această acțiune – în jurul acestei transformări și realizări de performanță – ar trebui să intre în horă și să graviteze o serie de elemente cauzatoare, determinante: psihologie (că de-acolo se dădea plecarea), reglaj, logică, fizică – circularitate, binaritate, acorduri, rezonanță, circulație (transmitere), stocare etc.

În subsidiar: rezidii metodologice: analogiile, analogism, modele și modelism (eu ziceam că totul e pe model), apropierile dintre științe, acțiuni interdisciplinare, unitatea științei, unificarea lor etc. – care, toate la un loc, constituiesc o altă cibernetică – interioară, nemașinistă – nu atât de impresionantă, dar foarte utilă, chiar și fără acel nume. În acest moment, un bun amic mi-a făcut o surpriză plăcută, aducându-mi acasă „Tribuna”, 30 ian. 1975, în care la p. 8 e inserat comunicarea la Academie a lui V. Săhleanu, din 4 nov. 1974. Am păcătuit, poate, găsindu-i și “noduri”. Dar lumea – poporul – o găsește bună și foarte favorabilă.

Mă tem ca lunga mea scrisoare să nu vă accentueze durerea de cap (mie, de bucurie, parcă îmi mai trecu). Primiți călduroasele mele urări de bine și de sănătate.

ss. Ștefan Odobleja

P.S. V-am trimis răspuns și la scrisoarea anterioară și sper că l-ați primit. Dacă nu, vă scriu iar. Arhiva personală ing. Ștefan Odobleja, copie, 11 p.

[1] Data poștei (n.n. – T.R.).

[2] Stelian Bajureanu (n.n. – T.R.).

<1975 februarie 16> [1] Dr. Ștefan Odobleja îi scrie ing. Stelian Bajureanu că, în perspectiva apariției unei istorii a științelor în România, ar fi fost nedrept ca el să fie considerat un precursor în cibernetică, “remorcat la spatele lui Danielopoluˮ și faptul trebuia prevenit cu trimiterea la editură a operelor sale.

Stimate și Iubite D-le Inginer Bajureanu,

Mi-ați făcut încă o foarte plăcută surpriză cu adresa Editurii ca răspuns la sesizarea Dv. Bucuria mea – nespus de mare – este însă urmată de necesitatea de a intra imediat într-o nouă luptă – treabă pe care o voi face bucuros și cu nădejdi de reușită. Constat, anume că problema a fost repartizată subsecției de psihologie. Se merge deci pe linia trasată de V. Săhleanu – după care probabil eu voi fi remorcat la spatele lui Danielopolu și garat pe o linie moartă. Sau: voi fi considerat … un precursor oarecare – printre mulți alții – într-un domeniu oarecare, limitat, îngust, și anume: în psihocibernetică. Ori, eu aș vrea să fiu eliberat de sub tutela lui Danielopolu – și chiar de sub tutela lui Wiener.

Pretind că în 1938 eu am dat toată cibernetica – cu toate atributele ei (în ”Orizont“ sunt slab redate: am reluat tema, cu citate și cu completări). Nu pretind că aș fi dat atunci întreaga cibernetică modernă, atât de amplificată și atât de specializată). Pretind doar că am dat aproape întreaga schemă, așa cum a redat-o Wiener în 1948, peste 10 ani: puține lucruri a mai adăugat el, și mai ales: puține esențiale – unele chiar inutile, altele și greșite. Din contra: câteva din cele mai importante atribute ale ciberneticii nu există nici măcar ca fantome în Cibernetica lui Wiener – în timp ce ele populează cibernetica mea, ca ființări viabile și bine conturate.

Cu toate că avusese timp de 10 ani răgaz – să tot fi copiat – totuși, Wiener nu a reușit să ingereze nici esențialul în întregime (plus că pe unele nu le-a rumegat, nu le-a digerat ori nu le-a asimilat). Mai ales în partea de metodologie. I le-au pus alții în traistă – cadou de la fidelii lui discipoli. Menționez că nici ediția americană din 1961 (sau 1963)? nu are completări: deci, nu numai peste 10 ani (în 1948), ci și peste 23 de ani Wiener încă nu-și rectificase lacunele cibernetice (în raport cu Ps. c.). Așa stând lucrurile – după părerea mea – eu nu am inaugurat numai o ramură a ciberneticii – psiho-cibernetica – ci eu cred că am inaugurat însăși cibernetica – așa ca întreg și totalitate, cu rădăcini, trunchi și ramuri, ba chiar și cu frunze și flori – fructele au urmat mai târziu: de 36 de ani se tot culege întruna și mai e încă mult de cules.

Vor trebui arătate detaliat lucrurile, va trebui dat un exemplar din pledoaria mea la Comitetul de redacție al lucrării “Istoria științelor în România” – exemplar care să nu fie repartizat numai subsecției de psihologie, ci să treacă și pe la secțiile de Cibernetică, filozofie, științe interdisciplinare, metodologie, gândirea analogică, modele și modelism, mecanizarea și mașinizarea gândirii, logică, fiziologia cerebrală etc. Ceva mai mult. Vor trebui făcute întâmpinări precise ca replică la unele împotriviri precizate și care și-au demascat intențiile. Respingerea acuzației că cibernetica mea nu merge în trei picioare; apărare contra încercării unora de a mă ascunde după degetul lui Cannon sau Danielopolu; denunțarea încercării de eviscerație totală a ciberneticii urmată de amputarea tuturor membrelor ei, cu excepția unui singur membru (operație preconizată și executată de doctorul V. Săhleanu) etc.

De fapt, am impresia că dr. V. Săhleanu este unul din principalii autori ai lucrării, și în acest caz șansele de succes sunt mai reduse. Dar lupta tot trebuie dusă. Ar fi fost binevenită o confruntare cu opoziția în ședință publică, așa cum mi se promisese și cum văd că s-au răzgândit. Dar poate că și eu exagerez cu pretențiile – și nemulțumitului i se ia darul. Principal este că ceva totuși se va face – și important este că ceea ce se va face se datorează bunului, năstrușnicului și năzdrăvanului Doctor Inginer Bajureanu, căruia sunt obligat cu mii de mulțumiri și cu zeci de ani de recunoștință.

Transmit, totodată, mulțumirile mele și Respectuoasele mele Omagii Doamnei Bajureanu, care a binevoit a îndeplini procedura trebuitoare pentru ca eu să pot primi fără întârzieri plicul cu plăcuta veste.

Al Dv. Prea îndatorat Dr. Odobleja Ștefan, Decebal 72, Drobeta T. Severin

P.S. Nu știu dacă n-ar fi cu mult mai bine ca eu să nu apar pe scenă și să transmit Editurii totul prin Dv., ca din partea Dv. Am primit cele două cărți și le cercetez.

ss. Ștefan Odobleja

Probabil că intervenția trebuie făcută direct Comitetului român pentru Istoria științei și filozofiei. Să fie acel Comitet subordonat Editurii? Ori direct Academiei? În orice caz, în cadrul acestui Comitet a vorbit Săhleanu la 4 nov. 1974 și tocmai în vederea consemnării în acea carte ”în pregătire“(Când va apărea?). Trebuie trimisă și Fonoscopia (la secția “medicină”). Pentru mine, redactorii se vor orienta după comunicarea Săhleanu, dacă nu vor interveni alte informări. Trebuie trimisă și ”Omisiunile profesorului Săhleanu“. Deocamdată nu știu ce ați trimis Dv.: o scrisoare singură? E vorba să vină și prof. Gr. Pop de la Craiova, pare-se în același scop, peste 7 – 10 zile.

ss. Ștefan Odobleja

Arhiva personală ing. Ștefan Odobleja, copie, 16 p.

[1] Data poștei (n.n. – T.R.).

<1975 mai 5>[1]. Dr. Ștefan Odobleja îl anunță pe ing. Stelian Bajureanu că îi trimite textul refăcut al comunicării pentru congres și îl informează asupra naturii modificărilor față de textul inițial. Anexă: ˮCibernetică și Psihologie Consonantistă“ (câteva considerații și rezumat).  

Mult Stimate D-le Inginer[2],

Trimit alăturat noul meu text (vezi Anexa – n.n. – T.R.), așa cum l-am predat la tov. Ing. Bilciu. N-am mai pomenit deloc de Wiener: l-am ascultat pe Bălăceanu. Dar nu văd ca ei să fi câștigat ceva de-aici: din contra. Eu le mulțumesc pentru idee. Regret că, din grabă, nici n-am mai corectat textul predat. După ce l-am modificat, nu mai era timp să vi-l trimit la Pitești spre traducere și predare până la 30.IV, cum era termenul știut. Termen care era strict și adevărat, dar mai mult pentru rezumatul englez, nu și pentru restul textului în engleză, care trebuie trimis până pe la 15 mai. Se apropie și acel termen.

Nu v-am putut prinde la telefon în ziua când v-am trimis ultima mea scrisoare după venirea mea din Capitală. Textul cel nou nu este o schimbare totală, ci părți mari din vechiul text sunt redate aci la fel. Dacă ați muncit spre a traduce vechiul text, ar fi de folosit acea traducere. Cum să facem? Să mi-o trimiteți mie pentru a lega fragmentele între ele? Ar rămâne prea puțin text nou de tradus. L-aș face cum aș putea și pe urmă l-am da la tov. Cristescu Constantin, str. Sf. Constantin 12A – tel. 557320. (Am găsit prin hârtii adresa D-sale). Aveați dreptate că nu trebuie supus omul să facă din întreg toată traducerea.

Tov. Lascu are și el traducătoarele lui, la București, la care putem recurge. Nu știu dacă ați luat legătura cu tov. Cristescu I.D. (fratele cel mare, care a vorbit la Academie). Am primit coletele (planșe și cărți). Timpul trece repede. Mai bine să predăm mai din timp. Pe lângă text, voi avea de prezentat planșe: mai fac și altele. Majoritatea cunoștințelor mă îndeamnă să nu renunț la dreptate. De altfel, nici atmosfera de la ședință nu-mi era atât de contrarie din acest punct de vedere. Bălăceanu și Botez sunt voci izolate (V-a vizitat Botez?). Regret că, după oboseala celor două drumuri, mă simt surmenat. Îndreptarea o aștept de la cireșe, care peste o săptămână sunt bune de consumat și la care vă invit să poftiți între 12 și 25 mai.

Vă urez Sărbători fericite și multe bucurii. Domniei Voastre personal și întregii Dv. familii!

Dr. Odobleja Ștefan, Decebal 72 T.S. 1500

ANEXĂ. CIBERNETICĂ ȘI PSIHOLOGIE CONSONANTISTĂ dr. Ștefan Odobleja Drobeta Turnu Severin – România

Semnalez atenției specialiștilor lucrarea ”Psychologie Consonantiste“, 2 vol., 884 pag., editura Librairie Maloine, Paris, 1938-1939, autor fiind semnatarul prezentelor rânduri – care conține multe idei din cele ce azi sunt denumite “cibernetice”. În paralela de mai jos ne referim la cibernetica generală, teoretică, fundamentală, care este totodată și cibernetica inițială, pentru a constata unele asemănări ale ei cu o anumită psihologie și pentru a stabili unele priorități – dacă nu și o conexiune și influențare, lucruri care ciberneticienilor le stau în sânge și la care cu greu ar putea renunța. Dacă unii au văzut și reținut din cibernetică numai cîte un petec, petecul care le trebuia lor, noi, în schimb, o vom considera în totalitate și o vom contempla întreagă, cu toate elementele și atributele care o compun, privind-o sub toate aspectele și din cât mai multe puncte de vedere.

Întocmai ca și cibernetica, psihologia consonantistă este un produs – o sinteză complexă, care nu se limitează la contopirea dintre psihic și mașini. Multe din elementele sale erau vechi. Totuși, produsul ca rezultat și ca totalitate, prin formula și structura sa generală, era destul de nou.

Dr. Ștefan Odobleja, str. Decebal 72, Drobeta Turnu Severin – România.

Rezumat . În paralela pe care o face între cele două discipline, autorul ia ca reper definițiile cele mai uzuale care au fost date ciberneticii – arătând că toate convin deopotrivă și psihologiei consonantiste din 1938. Autorul trece în revistă atributele esențiale și definitorii ale ciberneticii: procesul ciclic sau feedback (generalizat, universalizat, tehnicizat, metodizat etc.), legile și principiile comune (legi universale), conceptul mașinilor de informare, conceptul dinamicii psihice, mecanizarea psihologiei, metodologia analogică și modelistă, apropierea și influențarea dintre științe, unificarea științelor, unitatea lor etc. – toate acestea fiind, în același timp, și atribute ale psihologiei consonantiste.

Concluzia sa este că psihologia consonantistă este o cibernetică teoretică autentică – prima cibernetică din literatura științifică universală.

Arhiva personală ing. Ștefan Odobleja, copie, 7 p.

[1] Data poștei (n.n. – T.R.).

[2] Bajureanu (n.n. – T.R.).

<1975 august  19> [1] Dr. Ștefan Odobleja îl invită oficial pe ing. Stelian Bajureanu să participe la susținerea, în cadrul congresului, a comunicării “Cibernetică și Psihologie Consonantistăˮ (în anexă: textul comunicării).

Stimate D-le Inginer [2],

Întrucât Domniei Voastre datorez eu participarea mea la acest Congres, mi-ar fi drag să vă am acolo aproape de mine – fie chiar și numai ca fin observator.

Cu multe urări de Bine, Al Dv. fidel devotat

ss. Ștefan Odobleja

ANEXĂ[3]

Stimate D-le Ing. Bajureanu,

Prin prezenta vin să vă rog a mă onora cu prezența Domniei Voastre la comunicarea mea ”Cibernetică și Psihologie consonantistă“ (vezi ANEXA – n.n., T.R.), care va avea loc în ziua de 29 august între orele 14 și 17,30 la Secțiunea a 7-a din cadrul Congresului Internațional de Cibernetică din București, care se ține la A.S.E., Piața Romană și str. Dorobanților 15, între 25 și 29 august.

Totodată, țin să vă informez că accesul la Congres este, după cum mi s-a comunicat, restrictiv și că persoanele care doresc a participa vor trebui să îndeplinească formalitatea de a se prezenta pe ziua de 21 august la Secretariatul Congresului spre a se înscrie și spre a obține o invitație oficială. Deschiderea Congresului are loc pe ziua de 26 august.

Cu deosebit respect

ss. Dr. Odobleja Ștefan

Arhiva personală ing. Ștefan Odobleja, copie, 2 p.

ANEXĂ CIBERNETICA ȘI PSIHOLOGIA CONSONATISTĂ [4]

ȘTEFAN ODOBLEJA, DROBETA TURNU SEVERIN, ROMÂNIA

Autorul prezintă legătura dintre concepte de bază ale ciberneticii și ideile prezentate pe larg în cartea sa “Psihologia consonantistăˮ.

1. Introducere. Ideile principale ale Psihologiei consonantiste vor fi prezentate în scopul de a face legătura cu conceptele ciberneticii (a se vedea ref. 1).

2. Cuprins. Psihologia consonantistă a încercat o nouă abordare între sistemele vii și non vii, între extremele de viață și de gândire (minte și gândire) și acelea de non – viață (mașini). Aceasta a încercat să unească logica și psihologia; ambele cu fiziologia, toate trei, cu fizica și toate patru cu tehnologia. De asemenea, a generalizat de la fizică la psihologie, iar apoi a extrapolat de la psihologie la toate științele, inclusiv fizica, într-o încercare de a stabili o psihologie universală. Mai mult decât atât, a fost pătruns de un spirit critic puternic unificator și sinteze practicate pe scară largă, adoptând un punct de vedere multidisciplinar. Acest concept a sugerat o imagine de ansamblu asupra psihologiei și asupra tuturor științelor, prin extinderea perspectivelor de spațiu și timp. Teoria noastră a fost în căutare de legi comune, generale și aplicate în mai multe domenii și discipline științifice; aspira la descoperirea legilor universale încercând să descopere noi conexiuni între științe. Acesta a încercat să sublinieze câteva fire transversale, care trebuiau să țese și să conecteze firele orizontale ale științelor clasice, care au fost izolate, ca unele linii paralele, care nu s-au apropiat niciodată una de alta. În mod constant s-a avut în vedere unificarea științelor: Punctul de vedere al fizicianului nu constituie o sinteză intrinsecă, ci, de asemenea, una extrinsecă. Acesta permite să se condenseze nu numai psihologia în sine, dar mai multe științe, în general. Este un pas foarte important, ultima etapă, la unificarea completă și definitivă a tuturor științelor, împărțite în clase, criterii și categorii comune și comparabile – dominate de legi comune și derivabile. S-a dorit obținerea unei unificări a științelor nu numai pe clase comune și legi universale, dar, de asemenea, prin divizii comune; acesta a fost dominat de un punct de vedere al științei ca un întreg.

Conceptul nostru a relevat, de asemenea, rolul de analogie în mecanismul de gândire și a propus o metodă convingătoare de analogii și de modele, inclusiv cifrele similare care sunt practicate pe scară largă. Susținând că ˮorice cunoaștere este o analogie – o asemănare – atunci când nu este o pură comemorare“, urmează o declarație explicită a metodei și recomandarea că ar trebui aplicată pe scară largă. Conceptul nostru a propus și aplicat nu numai gândirea analogistă dar, de asemenea, gândirea circulară – două tipuri de gândire considerate astăzi ca prerogative adecvate și specifice ciberneticii. Deoarece aceste metode de gândire nu sunt suspendate în spațiu, ele nu au fost doar empiric aplicate, dar acestea au fost elaborate și aplicate conștient, fiind bazate pe conceptul nostru de gândire din care au urmat în mod natural. Am propus o abordare între științe ca o metodă de cercetare și gândire – țintă pentru care un capitol special intitulat “Abordarea între științeˮ a fost dedicat.

Am subliniat, de asemenea, influențele reciproce între științe – acțiunile interdisciplinare – care dau naștere la științele transdisciplinare și interdisciplinare. ˮToate științele inspiră reciprocitate. Ele, de asemenea, se verifică una pe alta, confirmându-se sau negându-se una pe alta. Progresul științei determină progresul celorlalte științe și invers“. Fiecare progres special, al unei științe tinde să difuzeze și să propage în alte științe. Descoperirile cele mai miraculoase ale științelor pure și ale tehnologiei nu sunt altceva decât generalizări, analogii, traduceri, comparații, imitații, apropieri, împrumuturi de idei sau proceduri dintr-un anumit domeniu la altul.

Psihologia consonantistă privește creierul ca o mașină de gândire; se procedează la analiza gândirii într-un mod mecanic modern și se separă distinct cele două categorii primordiale (chestiune psihologică și dinamică), în special insistând asupra ultimei.

Alte atribute sunt după cum urmează:

a) nu se limitează numai la descrierea a ceea ce creierul conține și nu se limitează la studiul gândirii minții naturale, dar sugerează o tranziție de la analiză la sinteză; își extinde preocupările sale la gândirea instrumentală artificială și gândirea mecanizată.

b) analizează gândirea pe modele de mașini, în scopul de a o mecaniza și de a construi mașini.

c) este o știință de mașini de informare, atât naturale cât și artificiale.

d) este permanent preocupată de mecanizarea gândirii.

e) se încearcă să facă acest lucru parțial în domeniul metodologiei, un fel de “mini-mecanizareˮ pe o scară pilot a plantelor.

f) se anticipează mașini artificiale de gândire și se prevede aspectul lor.

g) se furnizează model de psihologie pentru cele de mai sus.

h) oferă principii, metode, modalități de realizare (circularitate, binaritate, dihotomie, o selecție prin acorduri, memorie electromagnetică, gândire electronică, automatisme), indică direcțiile spre scopul propus.

i) ea nu numai că furnizează anumite idei izolate, dar aceste idei au fost deja reunite și asamblate, în care psihologia conținea și s-a alăturat construcției de mașini de gândire naturale.

Ideile de mai sus sunt implicate în concepte care au dus la calculatoare. Psihologia consonantistă îmbrățișează existența, frecvența, varietatea, complexitatea, importanța și generalizarea procesului ciclic în psihologie și dincolo de psihologie, în toate secțiunile de știință unificată.

– (urmează figura 1 – n.n., T.R.).

a) Se face într-o lege generală de activitate conștientă (figura 1) și apoi o lege universală sub numele de legea reversibilității, producând o adevărată știință a retroacțiunii, precum și o sinteză a tuturor științelor.

b) Nu se oprește la declarația abstractă a legii respective, care a însemnat deja o generalizare, dar continuă cu exemple concrete, revigorând un număr de 15 discipline științifice, găsind în ansamblu legea reversibilității și generalizând feedback-ul în clase mari de procese și fenomene, fără a uita nici tehnologia, nici ˮștiința“, privite ca un întreg.

– (urmează figura 2 – n.n., T.R.).

c) Analizează mai multe varietăți de circularități dinamice, le descrie și ilustrează cu 70 de scheme geometrice și similare (figura 2).

d) Acesta relevă existența unor legături complexe de circularități dinamice, de multe ori ierarhic suprapuse (figurile 2 și 3). Se observă clar existența acestor complexe de circularitate, pe care le-a descris în această lucrare (figura 3).

Ea nu se oprește la a dezvălui circularități dinamice psihologice generalizate, dar se trece de la descrierea de realizarea, de la expunere – (urmează figura 3 – n.n., T.R.).

la aplicare, de la analiză la împlinire, sugerând utilizarea feedback-ului, legea reversibilității, pentru scopuri utilitare, printre altele, pentru realizarea tehnică a gândului artificial, în afara altor sugestii în tehnologice:“Este o consecință a legii reversibilității care ne permite să mecanizăm gândirea, pentru a atinge gândirea artificială sau provocată… datorită reversibilității psiho fizice putem materializa și mecaniza actul de creație. O putem crea în mod artificial și instrumentalˮ.

Psihologia consonantistă a relevat importanța mecanismelor duale, binare, dihotomice, atât în psihologie cât și dincolo de ea, în toate științele. A sugerat și a aplicat acest mecanism ca o altă cale esențială pentru mecanizarea gândirii, împreună cu circularitatea. În locul logicii pe baza lui 3, aceasta a propus și a schițato logică pe baza lui 2. Acesta a dezvăluit, de asemenea, rolul important al acordurilor și dezacordurilor, de consonanță și disonanță, precum și de selecție, prin rezonanță, în mașina de gândire naturală, care de altfel a constituit, de asemenea, un model care urmează să fie imitat pentru realizarea gândirii artificiale. În plus, a relevat rolul acordurilor în structura generală a tuturor științelor.

3. Concluzii

În opinia autorului, psihologia consonantistă este cibernetica, și anume cea integrală, deoarece conține toate atributele definitorii esențiale menționate mai sus. Majoritatea definițiilor date de ciberneticieni se aplică psihologiei consonantiste de asemenea.

Arhiva personală ing. Ștefan Odobleja, copie dactilo, 4 p.

[1] Data poștei (n.n. – T.R.).

[2] Bajureanu (n.n. – T.R.).

[3] Text dactilo (n.n. – T.R.).

[4] Versiunea în limba engleză în Modern trends in cybernetics systems (in three volumes), Volume III. Proceedings of the Third International Congress of Cybernetics and Systems, Bucharest, Romania, August 25-29, 1975 (Editors in Chief: J. Rose, C. Bilciu), SPRINGER VERLAG, Berlin, Heidelberg, New York. p. 1211-1215.

2018 Corespondența Odobleja Vol  II, https://ro.scribd.com/document/468808653/2018-Corespondenta-Odobleja-Vol-II

2018 Corespondenta Odobleja Vol II by Marin Vlada on Scribd

Referințe
– Ștefan Iancu, Cybernetics and its Romanian Forerunners, ICCCC, 2008, http://www.univagora.ro/jour/files/journals/7/issues/41/public/41-55-PB.pdf
– Irina Munteanu, O idee apărută cu zece ani prea devreme, 2009,
https://jurnalul.antena3.ro/stire-redescoperirea-romaniei/o-idee-aparuta-cu-zece-ani-prea-devreme-516227.html
– Maria-Elena Osiceanu,The Implications of Interdisciplinarity to the Development of Romanian Experimental Psychology, Clinical and Experimental Psychology, https://www.iomcworld.org/open-access/the-implications-of-interdisciplinarity-to-the-development-of-romanianexperimental-psychology-cep-1000003.pdf
– Dan Cârlea, Ştefan Odobleja, românul care a pus bazele ciberneticii, 2017,
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/stefan-odobleja-romanul-care-a-pus-bazele-ciberneticii-119985.html